S-a stins din viață jurnalistul Doru Dinu Glăvan, președinte al UZPR (7 iunie 1946 – 31 octombrie 2021). Gânduri pioase, pentru eCronica, din partea celor care l-au iubit și apreciat

CREATOR: gd-jpeg v1.0 (using IJG JPEG v62), default quality

Doru Dinu Glăvan, președinte al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, cunoscută personalitate a presei românești, s-a stins din viață la Reșița, orașul său natal, în urma unor complicații generate de infectarea cu COVID-19.

În vârstă de 75 de ani, Doru Dinu Glăvan a intrat în presă de foarte tânăr – a început să publice la vârsta de 14 ani, iar la vârsta de 18 ani ajunge colaborator în presa locală și regională. În 1965, la 19 ani, devine corespondent al foarte răspânditului ziar „Sportul popular”, cunoscut mai târziu sub numele de „Gazeta sporturilor”. În curând, este angajat cronicar sportiv al postului național de radio, continuând să publice și în presa scrisă.

Calitățile sale de reporter sunt unanim recunoscute și apreciate, motiv pentru care Radio București l-a trimis să transmită și să comenteze Jocurile Balcanice, Campionatele și Cupele Mondiale de atletism, natație și gimnastică, Jocurile Olimpice de Iarnă de la Sarajevo. Transmite în România, cu mult profesionalism, din Europa, Asia și Australia.

Din inițiativa sa a luat ființă, în 1995, la Reșița, Fundația Radio Caraș-Severin. După un an, la 8 august 1996, Radio România Reșița capătă statut oficial de post public local al Societății Române de Radioteleviziune și emite pentru prima dată în eter. În decurs de câțiva ani, sub conducerea directorului Doru Dinu Glăvan, Radio Reșița ajunge cel mai important post regional de radio, cu cea mai mare audiență, acoperind nu numai întregul teritoriu al județului Caraș-Severin și părți importante din județele limitrofe, ci și teritoriile locuite de români în Voivodina și pe Valea Timocului.

Doru Dinu Glăvan, care și-a câștigat aprecierea unanimă atât a radio-ascultătorilor, cât și a specialiștilor din domeniu, era la al treilea mandat de președinte al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, organizație pe care a propulsat-o până la statutul de cea mai mare din țară, pentru care a reușit să obțină statutul de „Uniune de creație de utilitate publică” și căreia i-a dedicat activitatea sa neobosită, până în ultima clipă.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Departamentul de Comunicare Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

Președintele care s-a luptat cel mai mult pentru drepturile ziariștilor


	Astăzi, 31 octombrie 2021, în jurul orei 13, ne-a părăsit Doru Dinu Glăvan, președintele Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România. Președintele care, în istoria ultimilor 30 de ani, s-a luptat cel mai mult pentru drepturile ziariștilor. S-a luptat și a câștigat pentru noi ceea ce nimeni nu a obținut până acum. Nu a fost o luptă ușoară, a fost un război al nervilor cu acuzații și lovituri sub centură. 
	Astăzi, când călătoria spre lumea de dincolo a început la Reșița, unde și-a trăit toată viața, Doru Dinu Glăvan este și va rămâne pentru mine cel care scris o pagină reprezentativă pentru presa din Banatul de Munte și pentru cei devotați acestei profesiuni.  Ca și alți confrați, și-a început cariera la un ziar uzinal: „Energia”, din cadrul Combinatului Siderurgic Reșița – o realitate a anilor 60 -, a continuat colaborarea la rubrica sportivă a cotidianului județean Flamura și cu alte colaborări la toată presa timișoreană, bănățeană, indiferent dacă a fost vorba de ziare, radio sau televiziune. 
	 Unul din momentele de vârf ale carierei sale jurnalistice au fost neuitatele transmisiuni în direct de la competițiile sportive mondiale din Europa, Asia și Australia.  Atunci, vocea lui Doru Dinu Glăvan a devenit cunoscută în toată țara. 
	După decembrie 1989, când setea de libertate a îmbrăcat diverse forme inclusiv în mass-media, Doru Dinu Glăvan a fost cel care a înființat Radio Reșița, pe frontispiciul căruia a înscris sloganul: „Radio Reșița dragostea mea!”. O reciprocitate reporter-ascultător. În scurt timp, sub conducerea sa Radio Reșița avea să devină un post îndrăgit, cu cea mai mare audiență din Banat, dar și din Voivodina și Valea Timocului. 
	Dacă am invocat un moment de vârf al carierei sale dinainte de decembrie 1989, atunci merită spus că un alt moment de vârf în cariera sa a fost alegerea în calitate de președinte al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România. El a continuat șirul unor nume importante în cei 102 ani de activitate ai Uniunii. Dacă ar fi să amintim doar pe cei contemporani nouă ar fi: Nestor Ignat, Octavian Paler, Petru Mihai Băcanu, Sergiu Andon, prof. Mihai Miron. În cele trei mandate, Doru Dinu Glăvan a făcut mai vizibilă activitatea uniunii decât până atunci, a înființat filiale în toate județele țării, dar și în Republica Moldova sau în Voivodina, a primit noi membrii, așa încât astăzi UZPR are în jur de 4000 de membri. A avut numeroase inițiative și a fost neobosit în calitate de președinte. Dumnezeu să-l odihnească în pace!

	Reșița, 31 octombrie 2021							

            Dorina Sgaverdia

UN NEÎNFRICAT ISTORIC AL CLIPEI A CĂZUT LA DATORIE: DORU DINU GLĂVAN

A trecut ceva vreme de când am aflat cumplita veste și, totuși, am așteptat să aflu că nu a fost decât un zvon. Din păcate, acesta este crudul adevăr: prietenul și confratele nostru, Doru Dinu Glăvan, președintele Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România s-a stins din viață!Doamna cu coasa, care lovește fără să aleagă și nenorocita pandemiei și-au luat, încă o dată, tributul, mutându-l la cele veșnice pe acest neînfricat istoric al clipei și,deopotrivă, admirabil exemplu de curaj civic și de devotament pentru demnitatea profesiunii de jurnalist și a breslei noastre.

 Scriu cu o uriașă îndurerare numele lui Doru Dinu Glăvan și pur și simplu îmi este foarte greu să aleg dovezile cele mai convingătoare pentru a-mi susține afirmațiile. Atât de multe fiind ele la număr și atât de încărcate de învățăminte. Scriu numele lui Doru Dinu Glăvan și mă gândesc la cel care, în calitate de președinte al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, s-a bătut (acesta este cuvântul!) pentru ca profesiunea noastră să îi fie recunoscută ca o activitate creatoare, iar uniunea noastră să fie confirmată ca uniune de creație. Bătălie în care Doru Dinu Glăvan și cei care i-au fost și i-au rămas alături au avut de înfruntat prejudecăți și inerții, nu puține având un cuvânt greu de spus în luare unei decizii drepte. Ș, totuși, uniți, am câștigat bătălia.  Mai scriu numele lui Doru Dinu Glăvan și mă gândesc la curajul și demnitatea cu care a reușit să zădărnicească ambițiile unor veleitari care au ticluit un fel de lovitură de palat care nu îl viza doar pe al, ca președinte al UZPR, ciurmărea înregimentarea jurnaliștilor și a uniunii lor la o obscură comandă. Atentând, prin aceasta, la însăși ideea unei prese profesioniste și la cea de libertate a actului creator.Și, încă o dată, am reușit ca uniți să învingem!

Așa a fost și așa a rămas confratele și prietenul Doru Dinu Glăvan și în cei aproape doi ani în care și noi, ziariști, ne-m luptat și ne luptăm pentru a face față,pe cât ne stă omenește în putere, cu această criminală pandemie. De loc întâmplător, el, Doru Dinu Glăvan, a fost cel care a propus ca tema Concursului profesional  al UZPR pe anul 2021 să fie ,,Pandemie și patriotism’’. Pentru ca, din nenorocire, Doru Dinu Glăvan să fie el însuși una dintre victimele pandemiei. De fapt, un neînfricat istoric al clipei căzut la datorie. Pentru că, după cum am aflat, el a contactat boala aflat fiind într-una dintre atât de desele și de rodnicele sale întâlniri cu filialele locale ale uniunii, în cadrul unor manifestări de înaltă ținută culturală și cu un puternic mesaj patriotic și civic. Mai mult, Doru Dinu Glăvan a dorit ca suferința sa să nu devină publică, pentru a nu adăuga îngrijorărilor ce ne apasă și pe aceea  care îl privea pe el! Ceea ce spune atât de mult despre omul de aleasă omenie care a fost și va rămâne el!

  Cu ceva vreme în urmă, îl sărbătoream pe Doru Dinu Glăvan la împlinirea a 75 de ani și îi uram din toată inima să rămână cât mai multă vreme printre noi și cu noi. Dar iată că soarta crudă a vrut altfel. Așa încât, rememorăm, cuvintele înțeleptului:îndurerați, ne strângem uneltele sărace de lut și ascultăm tăcuți torsul stelelor. Drum lin în lumea veșniciei, Doru Dinu Glăvan, și îți făgăduim că vom păstra pilda ta de gazetar și de om al cetății ca pe o luminoasă și mereu vie lecție de viață!

Șerban  CIONOFF

DORU DINU GLĂVAN- O voce a radioului

Voce distinctă a jurnalismului românesc, Doru Dinu Glăvan e cunoscut de cîteva decenii ca un reporter sportiv din cei mai pregătiţi, mai ales prin emisiunile radiofonice, relatînd de la competiţii naţionale şi internaţionale de atletism, gimnastică, nataţie etc. S-a născut în 7 iunie 1946, la Timişoara. A început să scrie la ziarele naţionale pentru copii prin 1960, iar din 1964 devine colaborator permanent al presei locale, iar apoi naţionale. A practicat diferite sporturi, a lucrat în instituţiile de cooordonare sportivă etc. S-a dedicat presei sportive, afirmîndu‑se, de o jumătate de secol, mai ales în calitate de comentator al concursurilor desfăşurate în săli şi pe stadioane, în ţară sau peste hotare. În 1965, a devenit corespondent al ziarului „Sportul popular“ (ulterior „Gazeta sporturilor“). A fost trimis special al Postului de Radio Bucureşti, şi apoi Reşiţa, şi al „Gazetei sporturilor“, transmiţînd de la diverse competiţii naţionale şi internaţionale – Jocurile Balcanice, Campionatele Europene şi Cupele mondiale de atletism, nataţie şi gimnastică, desfăşurate în Europa, America, Asia şi Australia, precum şi de la Jocurile Olimpice de Iarnă de la Sarajevo (1984). S-a dedicat la un moment dat unei reviste de nataţie şi a sprijinit acţiuni editoriale de promovare a vieţii sportive şi culturale. În ultimii ani a fost ales preşedinte al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, reuşind să cîştige bătălii importante pentru drepturile jurnaliştilor.
După cum se pare, pasiunea pentru Radio s-a născut odată cu cea pentru sport, reuşind multă vreme să le îmbine pe amîndouă. În 1995, s-a înfiinţat Fundaţia Radio Caraş-Severin. Din 1996, Glăvan a condus Postul public Radio Reşiţa, care aparţinea de Societatea Română de Radiodifuziune. Datorită lui Doru Dinu Glăvan, acesta a devenit unul dintre posturile regionale cele mai cunoscute, chiar dacă adeseori s-a pus în discuţie prezenţa sa între celelalte posturi regionale.
În calitate de preşedinte al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, a contribuit la editarea unor publicaţii de profil şi la promovarea jurnalismului românesc, dar şi la susţinerea intereselor profesionale şi sociale ale jurnaliştilor, făcînd breasla mai vizibilă şi susţinînd-o ca o uniune de creaţie, în spiritul istoriei presei de la noi şi din lume.

                            Gheorghe Jurma
            (din volumul „Panorama presei din Caraș-Severin”)

UN SPIRIT AUTENTIC, ÎMBRĂCAT ÎN NOBILE STRAIE DE JURNALIST

Precum flacăra Reșiței, care arde de 250 de ani, Doru Dinu Glăvan a fost și el un fel de flacără profesională, culturală și chiar spirituală. O flacără mare, generoasă, care s-a hrănit din flăcăruile etern curioase ale celor pe care i-a format, ale celor despre care a vorbit și a scris de-a lungul atâtor ani! A trăit intens, Doru Dinu Glăvan, chiar și după atât timp, curiozitatea și o anume ingenuitate, îi rămăseseră neștirbite. Îmi amintesc că m-a chemat în radio, după ce realizasem mai mulți ani o emisiune, spunându-mi că i se pare că locul meu e acolo și că ”pot face mai mult pentru radio și radioul pentru mine”. Era doar o parte din excursul meu jurnalistic, de-a lungul celor 30 de ani, dar am simțit din plin atingerea rară a celui plin de har pentru această nobilă profesie. Mereu neliniștit, mereu în căutarea perfecțiunii jurnalistice, intrasingent dar totuși cald și sensibil, Doru reprezenta acel hotar, acel standard al unei lumi, să-i spunem clasice, pentru că n-aș vrea să fie utopică, în care domnește adevărul și echilibrul, atât de căutate de cel care se dorește a fi un autentic cronicar al clipei. La fel cum Gaston Bachelard a scris un eseu de dimensiunea unei cărți despre flacăra unei lumânări, despre Doru se pot spune atât de multe! El a construit și încă mai construiește în memoria colectivă și nu se va opri vreodată! Este legământul de credință al unui spirit autentic, îmbrăcat în nobilele straie de jurnalist, cu sine însuși și cu publicul său.

Dumnezeu să te odihnească, Doru!

Daniel Botgros     

Sursa foto featured: Poliția de Frontieră

Doru Dinu Glăvan a părăsit Reșița în anul ei 250, pentru întotdeauna…

Eram în Cimitirul Nr. 2 / 3 din Reșița, pregătind mormântul familial pentru Ziua de pomenire a tuturor credincioșilor răposați, conform calendarului creștin romano-catolic (2 noiembrie), când telefonul mi-a adus o știre pe care mi-aș fi dorit-o ca fiind neadevărată: Doru Dinu Glăvan, prietenul meu și al nostru, a trecut „bariera” spre o lume fără de suferințe…

Am încercat să-mi aduc aminte când l-am întâlnit pentru prima oară pe Doru Dinu Glăvan, dar nu am putut găsi în memorie un eveniment, un loc, o dată anume. Îl cunoșteam sigur de pe vremea în care lucra la Reșița – Renk, apoi în timpurile schimbărilor politice în Reșița, în decembrie 1989. Dar momentul cheie a venit odată cu constituirea Radioului Reșița, prima transmisie în eter fiind realizată în data de 12 iunie 1996, în 8 august 1996 devenind post public al Societății de Radiodifuziune din România.

Încă de la început dorea ca radioul reșițean să fie deschis tuturor acelora care trăiau și respirau acest aer unic al Banatului Montan, indiferent de limba maternă, de cultura și spiritualitatea fiecăruia în parte. Și așa a și conceput programele, printre care și cele ale minorităților naționale care trăiau în acest spațiu, între acestea, și în limba germană. I-am fost alături atunci, în primii pași, ajutându-l la primele emisiuni. Amintiri, amintiri…

Multe au fost evenimentele culturale organizate de noi de-a lungul anilor, care, prin intermedierea sa, au fost făcute cunoscute nu doar în spațiul bănățean, ci mult mai departe, pe toate meleagurile românești, în țară și peste hotare… Au fost evenimente care, prin intermedierea sa și a radioului reșițean, au fost popularizate chiar și în Europa Centrală, de unde primeam ecouri pozitive.

Plecarea sa la București, unde a devenit președinte al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România în 2012, a făcut ca relațiile noastre să nu se destrame, ci să continue pe multiple planuri, mai ales având în vedere faptul că am devenit membru al acestei organizații în anul 2013.

Întâlnirile la București cu prilejul primirii a două premii ale UZPR (pentru albumul „Semmeringul Bănățean: calea ferată Oravița – Anina” în 16 mai 2014, Premiul al III-lea pentru anul 2013 al UZPR, categoria: cartea de presă; „Monumentele Mihai Eminescu”, autori: Gheorghe Jurma, Erwin Josef Țigla – pentru acest volum autorii au primit în 19 iunie 2019 Premiul pentru anul 2018 al UZPR, categoria: cartea de presă), dar și primirea Diplomei de Excelență „Vasile Goldiș” de la Doru Dinu Glăvan, în calitate de președinte al UZPR, în aprilie 2019, au fost momente pe care nu le voi putea uita atât de ușor…

Ultima, cine credea că va fi ultima…, a fost cea de la Biblioteca Germană „Alexander Tietz”, din 20 septembrie a.c., când, prezent la Reșița, mi-a înmânat Distincția „Credință și Loialitate” din partea UZPR, cu prilejul împlinirii a 60 de ani de viață. Cu amintirile de atunci, atât vizuale, cât și auditive, vom trăi mai departe fără Doru Dinu Glăvan, Banatul Montan și Reșița rămânând mult mai sărace fără el…

Aveam de gând să-l cuprind într-o nouă realizare editorială, dedicată oamenilor Reșiței, nenăscuți aici, dar care și-au adus o contribuție majoră la ceea ce înseamnă Reșița astăzi, dar mini-interviul propus nu mai poate avea loc… Dumnezeu le-a orânduit altcumva, într-o ultimă zi de octombrie a anului 2021… Doru Dinu Glăvan, născut la Timișoara în 7 iunie 1946, avea să plece duminică, 31 octombrie 2021, spre veșnicie. Din Reșița, care i-a fost atât de dragă, în anul jubileului…

Odihna veșnică dă-i-o lui, Doamne, și lumina cea fără de sfârșit să îi strălucească lui, să se odihnească în pace! Iar familiei îndoliate, sincere condoleanțe!

În amintirea clipelor frumoase trăite împreună și mulțumindu-i pentru fiecare din ele,

Erwin Josef Țigla

Reșița, la 31 octombrie 2021

Exit mobile version