Camelia Florescu, un om care te impresionează de la prima vedere …O femeie frumoasă, care își cunoaște valoarea și se lasă alintată de priviri, furișe sau directe. Un om dinamic care nu are stare, fiind mereu în mișcare, fiindcă îi place să vadă, să știe, să cunoască. Un artist talentat care se remarcă prin cânt și cuvânt. Un OM… iubit și apreciat care a primit har, ca să-l facă dar. Camelia Florescu ne dăruiște acum, în prag de sărbători, povestea sa.
- Sunteți o artistă complexă care iubește cuvântul, cântul și mai apoi cuvântul cântat. O prezență agreabilă, un om lângă care ți-e drag să trăiești. Cu ce se ocupă în prezent Camelia Florescu?
- Camelia Florescu – Bun găsit, doamnă Adriana Telescu! Mulțumesc pentru aceste calde cuvinte și pentru interviul în sine, dar și pentru ocazia pe care mi-o oferiți să le vorbesc cititorilor dumneavoastră, pe care-i salut cu toată aprecierea. Camelia Florescu este veșnic neastâmpărată și nu stă locului. Chiar și atunci când pare că lucrurile se așază în matca lor, tot mai găsește ceva de adăugat, de șlefuit, îi mai vin idei și niciodată nu e de ajuns timpul necesar pentru câte are de făcut. Glumind desigur, aș spune despre Camelia Florescu, că e o personalitate care nu-și găsește liniștea dacă nu creează , dacă nu dăruiește, dacă nu are efectiv un proiect (sau mai multe de obicei) în derulare. Nu stau deloc, mereu sunt ancorată în cele mai năstrușnice idei și plec, vin, șofez mult , îmi place să-mi ordonez gândurile la drum întins , să recapitulez ce am făcut bine și ce trebuie îmbunătățit. Concret, mă pregătesc de un drum la Chișinău, invitată de frumosul parteneriat dintre Casa Romanței și Filarmonica Națională „Serghei Lunchevici”. Voi participa la două concerte de romanțe, alături de alți colegi de cânt, de pe ambele maluri ale Prutului (Chișinău și Cahul) și dacă tot ajung acolo, am organizat, cu ajutorul oamenilor frumoși și dornici de cultură de acolo, o dublă lansare de CD-uri. Sunt cele mai recente albume ale noastre: ” Noapte de vară” (în cazul meu) și respectiv „Viața bate filmul”( Bela Andrasi, colegul si partenerul meu de echipă, compozitor si chitarist de excepție), albume editate de Casa de discuri “Eurostar”, în primăvara acestui an.
- Ați fost toată viața o premiantă a festivalurilor și concursurilor la care ați participat. Amintiți-ne cele mai dragi recunoașteri sau poate cele care au fost obținute cel mai greu.
Camelia Florescu – Cele mai dragi rămân tot cele din tinerețe, pentru că atunci era mai multă nevoie decât oricând de validare, de recunoaștere națională a talentului fiecăruia dintre noi. Aș numi aici premiul II la Festivalul Mamaia în anul 1986, dar au fost în acei ani o serie de trofee. Credeți că-și mai amintește azi cineva de acele concursuri ? Pentru generația mea, nu existau X-Factor, Vocea României. Confruntările către care noi toți ne îndreptam, erau concursuri grele, cu probe multiple, ne pregăteau cu toată seriozitatea profesorii claselor de canto din întreaga țară. Dar revenind la anii de acum, mă răsfață romanța cu parfumul ei inconfundabil și grație persuasivității minunatei interprete Alina Mavrodin Vasiliu, director al Festivalului “Crizantema de Aur” de la Târgoviște, care simte, știe, are un al nu știu câtelea simț pentru a recunoaște pasiunea și focul lăuntric al artiștilor din jurul ei, grație talentului ei de a ne vorbi despre romanță și rolul acesteia în cimentarea rădăcinilor noastre și perenitatea acestui gen, am pășit încet-încet pe scena Festivalului de romanțe „Crizantema de Aur” de la Târgoviște, apoi a „Crizantemei de Argint” de la Chișinău și mă bucur să vă spun că aceste încercări și apropieri de romanță, mi-au adus câteva premii (întâmplător toate sunt premii II…hahahaha!). Astfel, în anii : 2021, 2022(Târgoviște), 2023(Chișinău), ca semnatară a muzicii și textului unor romanțe pe care m-am încumetat să le interpretez singură, am obținut aceste distincții. Spun că m-am încumetat să le scriu, pentru că eu am fost mereu interpretă de pop-rock, de muzică ușoară, dar scriind aceste romanțe, am simțit că numai eu le pot reda emoția, așa cum am pus-o pe hârtie, în versuri sau muzică. Dacă este să vorbim despre versuri, bunăoară, a fi textier pentru mine e o altă mare bucurie și împlinire. Încă din anul 2020, am trimis versurile romanței semnată de Bela Andrasi „Nu e destulă vreme”, interpretată de Liliana Cornilă, la o preselecție la Târgoviște și am avut marea satisfacție că piesa s-a calificat. Un an mai târziu, din trei texte, toate trei s-au calificat în etapa finală și toate au fost premiate (desigur melodiile concurau, dar mă onorează că au avut încredere în mine compozitorii: Bela Andrași – Premiul „Cetatea Romanței” – cu romanța „O mie de cuvinte”, interpretată de Alina Huțu), Adrian Beldiman (compozitor din Chișinău, Premiul I cu romanța „Iubind ca o vindecare” , interpretată de Silvia Goncear, artist emerit în Moldova). Romanța mea, „Toamnă, nu vreau să te primesc”, a fost , așa cum spuneam mai sus, premiată cu premiul al II-lea. Și parcă nu era de ajuns atâta emoție , în anul 2022, textele mele au fost solicitate de compozitorii: Dumitru Caulea (Ucraina- Premiul „Cetatea Romanței” cu romanța „Sub ploi de flori”, interpretată de Georgeta Plută), Bela Andrasi („Floare de dor”, interpretată de Alina Huțu), Sile Jercan („Scrisori de dor”, interpretată de Nicoleta Vasile). În acel an, romanța mea „De la fereastra inimii mele”, a obținut pentru muzică și text premiul al II-lea. Sunt atât de multe de povestit și cer iertare cititorilor pentru vorba lungă…dar scrisul este o îndeletnicire spontană și dintotdeauna am iubit să scriu. Anul acesta la Târgoviște romanțele pe textele scrise de mine au fost din nou premiate, astfel „Lacrima”, compozitor Luminița Demianic din Cernăuți a obținut Trofeul cel mare, iar romanța compozitorului Sile Jercan „Pagini dintr-o carte” a obținut Premiul „Cetatea Romanței”. În finală anul acesta s-a mai calificat și romanța „Așa e scris”, semnată de compozitorul Ionel Bratu Voicescu, dar deși a fost interpretată magistral de soprana Elena Dincă Velica, nu a obținut niciun loc pe podium. Ca să vă spun drept, toate îmi sunt dragi, ca premii, ca recunoașteri, dar au fost multe altele, la Festivalul „Mamaia Copiilor” (2020, 2021, melodiile semnate de Bela Andrasi, „Sus pe val” și „Nu mai este timp”, premiate cu Premiul I respectiv al II-lea, ambele interpretate de Teona Răcheriu. La Festivalul „Volare” la Piatra Neamț ( locul I l-a luat melodia compozitorului Bela Andrasi „Yodeling from Romania”, tot in interpretarea micuței Teona Răcheriu)…Pentru că nu vreau să fiu suspectată de infatuare, mă opresc aici…dar când sunt provocată să vorbesc despre premii, deși niciodată nu mă aștept să le obțin, sunt foarte onorată dacă membrii juriilor de specialitate găsesc că merit un loc pe podium. Cine n-ar fi, nu?
- As vrea sa punctăm în mod special festivalul”Crizantema de aur”. De când v-am văzut în concurs, romanța mea preferată a devenit “De la fereastra inimii mele”.
Camelia Florescu – Mă onorează aceste cuvinte. E greu să procesez că plac și altora muzica sau versurile mele, nu doar mie…Dar „Crizantema de Aur”, este de 56 de ani, iată (!), un nesecat și continuu izvor de emoție, eleganță, trăiri unice, camaradenie excepțională între artiștii interpreți și între compozitorii concurenți, o oază de bun gust și apreciere sinceră a valorilor noastre culturale, un „laudatio” al muzicii și în special al romanței…Orice artist își dorește să pășească pe scena acestui festival…Despre isprăvile mele acolo, v-am povestit mai sus, nu mă repet, dar despre prieteniile pe care le-am legat acolo, este de spus că le datorăm, minunatei atmosfere din Casa Romanței, Alinei Mavrodin Vasiliu în special, care știe, ca o „cloșcă” să ne adune, să ne motiveze, să ne unească și să ne alinieze sub drapelul simbolic al romanței…De altfel , știți salutul „crizantemiștilor” : „Romanța ne unește !”
- O cariera de succes, atât în trecut, cât și în prezent. O artistă curajoasă, care a plecat peste mări și țări să-și valorifice talentul. Cum au fost anii petrecuți în Egipt?
Camelia Florescu – Am plecat în Egipt pentru șase luni și am rămas cinci ani. Este o țară frumoasă, cu oameni calzi. Se spune că cine bea (figurativ desigur) apă din Nil nu-l uită si revine mereu. În Egipt a fost poate cel mai lung contract, dar au fost și alte țări , concerte, contracte, reprezentații unde m-am simțit minunat : Grecia, Anglia, Germania, Italia, Republica Moldova. Nu e nevoie de curaj ca să pleci să cânți într-o țară străină , totul ține de alegerile noastre în viață în anumite momente …e o vreme pentru competiții, o vreme pentru televiziune, o vreme pentru turnee în țară, o vreme pentru cântatul în restaurant dacă vreți, si o vreme pentru contractele în străinătate…este o experiență pe care orice interpret ar trebui să o trăiască…sunt multe de învățat și asimilat într-o cultură diferită de a noastră…Mie acei ani mi se par și azi, privind retrospectiv, cei mai frumoși…
- Iubirea pentru cuvânt a venit după cânt?
Camelia Florescu – Prima poezie care mi s-a publicat a fost în anul 1981, când eram elevă, în ziarul local din Craiova mea natală. De cântat, tot din perioada copilăriei și adolescenței cânt. Nu cred că pot spune cu exactitate ce a fost mai întâi, dar sigur atenția a fost mai mult pe muzică. Atenția celorlalți, mă refer în special la atenția tatălui meu, care avea o voce excepțional de frumoasă și care mergea cu mine peste tot, la concursuri, la televiziune, la atenția prietenilor și a dascălilor care știau că se pot bizui pe mine în bine cunoscuta competiție „Cântarea României”. Și așa am fost percepută mai întâi, ca interpretă. ..Poezia a fost o mică Cenușăreasă…pentru că mult timp am considerat că e ceva prea intim ca să fie arătată lumii . Concepția s-a schimbat după anii 90…Și a mea și a celorlalți. Deodată au apărut edituri câtă frunză și iarbă, tipografii, firme de marketing și publicitate, cenacluri locale, naționale, efervescența aceasta a adus multă schimbare…implicit, am început să trimit texte diferitelor publicații sau concursuri și încet, încet, am ajuns să public primul meu volum de autor în 2019. Volumul de poezie ” Nu-s o fată ca oricare”, a fost scos de editura „Smart Publishing” simultan cu primul meu album audio, purtând același nume, editat de Casa de discuri „Eurostar”. Trei ani mai târziu, în 2022, editura “Olimpias” mi-a publicat un volum amplu, cu cele 65 de texte semnate de mine, pe care s-au scris melodii de muzică ușoară, romanțe, muzică pentru copii, etc, muzică ce în această lucrare poate fi descifrată și din partiturile însoțitoare.
– Iunie 2019, piatra de hotar în cariera dumneavoastra? Este dacă știu eu bine începutul colaborarii cu compozitorul Bela Andrasi.
Camelia Florescu – Nu aș spune piatră de hotar. Dar anul 2019, a fost fără doar și poate anul în care hotărându-mă să scot prima mea carte și primul meu CD, a însemnat foarte multă muncă de promovare. Publicul trebuie ținut mereu la curent cu activitatea și cariera unui artist. Eu pierdusem acest apetit de a fi pe sticlă sau în atenția imediată a publicului larg. Mă concentrasem pe creșterea fiului meu, pe finalizarea studiilor, sunt licențiată în drept și dețin brevet de turism de tip B- Director de agenție -tour operatoar. Mi-a făcut cu ochiul antreprenoriatul și i-am dedicat ani buni . În vara anului 2019 l-am cunoscut la un concert aniversar al postului de Radio „ProDiaspora” pe chitaristul și vocalistul Bela Andrasi . Aș numi-o mai mult o întâlnire proverbială între doi artiști care au rezonat la fel și au început o fructuoasă colaborare. Nu știu cum să explic, dar de atunci încoace, împreună nu avem hotare în creativitate și dorința de a scoate la lumină idei și de a pune pe roate proiecte culturale, sociale, de tot felul. Exact ca în zicala „Sky is the limit” (Cerul este limita) .
- Suntem la final de an. Cum a fost anul 2023 pentru Camelia Florescu?
Camelia Florescu – Generos. În anii de pandemie, mă surprindeam terminând anul calendaristic cu expresia de ușurare…” Un alt an fără Covid”…Am învățat toți să trăim și să trecem prin vremuri cu mult curaj, determinare și surprinzător de multă nerăbdare. Nu ne ajunge viața pentru câte sunt de făcut, de aceea, pierderea de timp nu e ceva care să mă definească. Cel puțin așa văd eu lucrurile. Dacă nu facem ceva pentru noi și pentru ceilalți, nu vine nimeni să ne întrebe ce am dori să ni se servească felul întâi sau doi, la masa de azi, de săptămâna aceasta, toamna aceasta, anul acesta… Am avut un an bun, cu familia alături, cu realizări profesionale și personale care mi-au adus multă împlinire. Nu o să le numesc, sunt destule. Dar câștigul cel mai de preț al acestui an, sunt legăturile de prietenie excepționale cu oameni frumoși. Ne-am mărit „gașca” de crizantemiști, e o lume acolo care parcă ne aștepta să o descoperim și nu mă satur de acest aspect, an de an, explorez, cât timp mi se va îngădui, ce alte emoții și satisfacții voi cunoaște pe acest drum al romanței. Este atât de reconfortant să strigi și să îți sară în ajutor nu unul, nu doi, ci mulți prieteni …e cumva atât de rar și atipic să ți se întâmple lucruri atât de frumoase, încât le numesc binecuvântări și le trăiesc cu intensitate și recunoștință.
- Gânduri, planuri de viitor.
Camelia Florescu – Când ne întoarcem de la Chișinău, deci în viitorul imediat, avem câteva zile de filmări pentru un videoclip la un colind scris de Bela Andrasi pe versurile mele, intitulat ”Crăciunul cu prietenii”. Chiar așa va fi, ne adunăm din București, Lupeni, Constanța, Târgu Ocna, Cluj , Dej, Chișinău, Brașov, 12 prieteni, tenori , soprane, interpreți de pop-rock, folclor sau romanțe și sub ochiul atent al profesioniștilor de la Noblesse Media Arts din Piatra Neamț, vom filma în mijlocul naturii, lângă Cluj, la gura sobei, împodobind bradul de Crăciun sau afară în zăpadă. Va fi un timp al prieteniei, al bilanțului inimii, al bucuriei, așa cum e normal să fie la final de an…Pentru anul viitor, luna martie vine cu un nou volum de poezie, se lucrează la el, la corectură, grafică, voi reveni cu vești când vor fi mai multe. Anul viitor împlinesc o cifră rotundă și ca vârstă și ca ani de scenă…de aceea am proiecte frumoase și îndrăznețe, pregătite pentru prieteni și pentru public. Îi sunt recunoscătoare bunului Dumnezeu pentru toate lucrurile pe care le trăiesc și oamenii pe care mi-i trimite în viața mea. Unul dintre aceștia sunteți dumneavoastră, doamnă Adriana Telescu și închei mulțumindu-vă pentru delicatețea cu care mi-ați facilitat aceste destăinuiri făcute cititorilor și poate chiar mie însămi. Uneori nu reușim să privim în urmă decât cu nostalgie, nu cu un ochi critic și motivator. Dar se cuvine să facem din când în când și acest exercițiu pe care mi l-ați dăruit dvs prin acest interviu. Sărbători frumoase cu belșug și dragoste să aveți, dumneavoastră și cititorii revistei dumneavoastră !
A consemnat Adriana TELESCU
Fotografii Camelia FLORESCU
