Propun înfiinţarea Partidului Oportunist din România! POR. Un nume credibil, de program de finanţare europeană, nu-i aşa? (POR – Programul Operaţional Regional). Şi un slogan pe măsură: „Facem pentru noi, facem şi pentru voi!” Unul sincer, în definitiv, menit a elimina profunda ipocrizie ce domină viaţa politică românească. De ce să ne tot ascundem atâta după cireş, de ce să facem infinite eforturi să îmbrăcăm frumos, pe bani grei, o realitate hâdă? Hai să fim măcar o dată oneşti şi să recunoaştem public că, în calitatea de oameni politici sau/şi de deţinători ai unor funcţii cu putere de decizie, facem prima oară pentru noi şi abia apoi pentru ceilalţi. Dar, de fapt adevărul e că în cele mai multe cazuri doar se mimează şi nu se mai face nimic pentru ceilalţi. De aceea zic că Partidul Oportunist din România măcar recunoaşte, din start, asemenea angajamente dar măcar un procent din activitatea sa este dedicat celor mulţi. Decât să pretindem non-stop că ne ocupăm din greu de bunul mers al UE, al patriei şi al obştii, când pe noi nu ne interesează altceva decât căpătuirea proprie, a familiilor şi rudelor, cred că e mai nimerit să ne înrolăm sub steatgul unui partid sincer, care admite că face şi pentru oamenii lui.
Dincolo de glumă, am obosit să tot clamăm necesitatea presantă, de ani de zile, a primenirii clasei politice. Politicienii vor spune că nu ei sunt răul cel mai mare din această ţară sau, poate, că sunt un rău necesar, aşa cum ar putea admite cei mai lucizi dintre ei. Rău e că, chiar dacă societatea civilă, atât cât mai e, intelectualitatea sau alţi oameni conştienţi cer acest lucru, otrăvirea societăţii româneşti e atât de profundă, încât, din păcate, cu greu s-ar mai putea acum face ceva. Lucrurile au ajuns prea departe. Femeia de serviciu îşi şterge de praf, mândră, în fiecare dimineaţă, carnetul de partid. Face parte din sistem, e acolo unde trebuie: hai ai noştri! Care le arată ei la ai voştri! Încrengătura politico-economică e atât de strânsă încât e nevoie de sabie pentru a tăia nodul gordian. Din nefericire, nu mai avem săbii, nu mai avem mânuitori puternici de asemenea unealtă, capabili să taie acel nod pietrificat. Speranţa rămân tinerii, dar cei care se vor feri ca Ucigă-l toaca de tămâie de îndoctrinarea actuală. Acei tineri care nu numai că se vor conecta la actualele valori europene sau mondiale, dar vor încerca să aducă ei plus-valoare spaţiului euro-atlantic. Pentru că, încet, încet, vom depăşi, sper din tot sufletul, alinierea la standarde comunitare, contribuind noi înşine la înălţimea acelor standarde.
Sursa foto: dorin.tudoran.com