Sistemul bancar mondial şi, desigur, cel românesc, sunt făcute răspunzătoare pentru manipularea finanţelor şi, pe cale de consecinţă, pentru declanşarea crizelor internaţionale succesive, care afectează direct sau indirect, afacerile a sute de milioane de oameni. Nu e numai rodul teoriilor conspiraţioniste această acuză, ci spre sistemul bancar, spre marile bănci care domină lumea, se îndreaptă şi degetul acuzator al unor analize serioase şi pertinente din acest punct de vedere. În goana lor după profit, băncile utilizează o sumă de procedee magistrale (dacă ar fi destinate unei cauze mai bune) prin care atrag clienţii, îi subjugă şi apoi îi manipulează după bunul plac al dobânzilor. Sigur că e greu de imaginat acum o lume fără bănci, sigur că atunci când ai nevoie de bani, fie că eşti persoană fizică, firmă mai mică sau mai mare, ori ditamai consorţiul, mergi şi iei credit. Cu precădere persoanele fizice se grăbesc, cad în capcana vestitelor deja prevederi de contract scrise cu litere foarte mici şi neglijate, deseori, de ofiţerul de credit iar apoi se lovesc de o instituţie veroasă, inflexibilă, care îi ia şi pielea. Despre sistemul bancar economiştii şi nu numai ei pot spune multe, opinia noastră de aici e doar o oarecare punere în temă. Problema e alta. Cea mai veroasă bancă pare a fi însuşi statul. Statul, care, în loc să creeze condiţii pentru dezvoltarea afacerilor, se comportă exact ca o instituţie bancară din acelea blamate pentru manipularea abuzivă a finanţelor şi pentru generarea crizelor. De ani de zile statul se comportă ca un samsar de finanţe, îngropând afaceri pe bandă rulantă. Impozitele împovărătoare, calculul abuziv, pe zi, al penalităţilor de întârziere, inflexibilitatea de la acest nivel, omoară toată iniţiativa privată. Angajatorii sunt de multă vreme îngroziţi de cât trebuie să plătească în plus faţă de salariu pentru orice angajat (mai mult decât dublu), micii antreprenori care nu-şi încasează la timp facturile din cauza blocajelor din economie se iau cu mâinile de cap când văd ce sume le calculează Finanţele şi astfel marcăm zilnic închiderea de societăţi comerciale care ar da şi ele de lucru la oameni. Se tot clamează despre dezgheţul financiar, fiecare guvern, fiecare ministru de resort vorbeşte suav despre relaxarea fiscală, despre sprijinirea IMM-urilor, despre crearea de noi locuri de muncă. Păi cum să faci locuri de muncă din moment ce tu trebuie să plăteşti nesfârşite dobânzi şi penalităţi, care îţi bagă afacerea în faliment? Cheltuielile firmelor sunt tot mai puţin eligibile, reglementările legale în aceste sens, care se schimbă cu viteza luminii, strâng tot mai tare şurubul. Nu milităm pentru neplata impozitelor, pentru grevă fiscală sau pentru alte astfel de gesturi. Milităm însă pentru supravieţuirea afacerilor mici, mijlocii şi chiar şi cele mari. Milităm pentru dispariţia statului-bancă şi transformarea lui într-un stat normal, protector pentru afacerile cetăţenilor săi. Pentru că altfel, e elementar, baza de impozitare se va micşora tot mai mult. Nu ai cum să te comporţi, ca stat, ca guvern, ca minister de finanţe, precum o bancă. Băncile sunt afaceri private, până la urmă, deşi şi ele trebuie să se conformeze unor legi stricte. Dar statul suntem noi. Noi finanţăm această construcţie, totul ar trebui gândit să fie în slujba noastră. De aceea, ne întrebăm, pentru a câta oară? când acest stat sau administraţiile locale vor oferi un sprijin real pentru antreprenori? Când vom avea, în sfârşit, acea relaxare la care visează toată lumea? Întrebări retorice? Probabil.
Sursa foto: professomerdster.com