Cea mai mare sărbătoare a Creștinătății: Sfintele Paște, se apropie. Prilej de mare bucurie și elevație spirituală, acest moment al Învierii Domnului Iisus Hristos, așteptat de toí creştinii. Și totuși, există în lume miliarde de oameni care nu numai că nu împărtășesc această mare religie, dar o și urăsc, chiar. Asistăm, de altfel, în ultimii ani, la un val fără precedent de seducătoare şi atractive artefacte, să le spunem artistice şi literare, prin care se încearcă a ni se induce o altă înţelegere a cursului credinţei şi istoriei, mai ales a celei spirituale, a omenirii. Cărţi de succes, adevărate bestseller-uri, filme, documentare excelent realizate, cu convingătoare pleiade de „dovezi“ şi de surse „istorice“ servesc unor tot mai evidente interese oculte. O periculoasă şi insidioasă operă de modificare a conştiinţei, a credinţelor adânc înrădăcinate, se infiltrează încet, la nivel subliminal, în conştiinţele noastre, pe baza unor întrebări de genul „şi dacă, totuşi…?“.
Ținta acestor atacuri concertate este creştinismul, aşa cum ni l-au relevat nouă Sfinţii Părinţi, Sfânta tradiţie ce rezistă nealterată de peste 2.000 de ani în conştiinţele noastre, adânc sedimentată, nu ca o simplă noţiune filosofică, ci ca apartenenţă la sfinţenia originară, la Sfânta Creaţie de la care ne revendicăm. E suficient să pomenim vâlva religioasă, literară şi mediatică pe care a declanşat-o „Codul lui Da Vinci“, romanul lui Dan Brown. Putem adăuga „Evanghelia după Iuda“, un documentar lansat în urmă cu câţiva ani de prestigiosul, de altfel, canal TV National Geografic, pe baza unui manuscris copt, datat undeva la peste 300 de ani de la Hristos, prin care este reabilitat Iuda, dar lista nu se opreste aici. Se încearcă să ni se deformeze, în mod periculos, imaginea Domnului Iisus, aşa cum ne este prezentat de profundele învăţături patristice. Iisus Hristos ar fi fost, astfel, ba căsătorit, urmaşii lui direcţi trăind şi azi, ba s-ar fi înţeles cu Iuda asupra trădării, pentru a se împlini Moartea şi Învierea sa, învăţăturile sale având mai degrabă o componentă laică, ce se apropie de budism. Adică mântuirea ca un catharsis, prin tine însuţi, ceea ce e exact împotriva creştinismului, a cărui esenţă este aceea că mântuirea e posibilă doar prin Mântuitor.
Pericolul acestor cărţi şi filme constă în primul rând că ele caută să-L demitizeze pe Iisus, să-L facă mult prea uman, supus greşelilor, într-un cuvânt să elimine natura Sa Divină. Adică acţionează cu cinism exact la rădăcinile noastre creştine. Or fi ele bine realizate, seducătoare ca şi joc intelectual, dar fac, din nenorocire, parte dintr-un ocult război anticreştin, din care se vede acum doar vârful aisbergului. Nu în ultimul rând, creştinismul şi mai ales ortodoxismul românesc e subminat şi din interior. Feţe bisericeşti care n-au niciun fel de har spiritual ajung să domine Biserica, afişând o opulenţă şi interese politice, economice, total contrarie preceptelor creştine, se creează în rândul populaţiei mişcări de protest de genul „construiţi şcoli şi nu biserici!”. Toate acestea şi multe altele rod constant edificiul creştin pe care ne întemeiam credinţele şi conştiinţele.
Sursa foto: fineartamerica.com