Văzută printr-o prismă artistică, transfigurată sau mai curând fixată în proporțiile spirituale ale unei înțelegeri culturale speciale, Reșița arată fascinant. O interferență între ceea ce a fost și ce este, un spectacol al tradiției, împreună cu elemente de modernism din ultimii ani, face din cea mai veche vatră industrială a țării un adevărat personaj artistic. Acest lucru l-a reușit un pictor încă tânăr, un acuarelist care pare că va deveni un nume în acuarela românească: Ovidiu Iovanel. Artistul a deschis o expoziție pe această temă, cu titlul ”Reșița de azi și de altădată”, la sfârșitul lunii martie, expoziție care va rămâne deschisă până în 15 aprilie, la Galeria Agora din Reșița.
Ovidiu Iovanel, care actualmente locuiește în Austria, este arhitect, pictor și grafician, născut în 12 iunie 1974, la Reșița. Între 1988 – 1991 a urmat Școala Populară de Artă (secția pictură), clasa prof. Petru Galiș și Florica Zamfira, apoi, între 1992 – 1998 Facultatea de arhitectură din Timișoara. În iulie 2012 a urmat un curs de desen holistic cu Iudita Pelea, la Bran, apoi, în decembrie 2012 participă la Expoziția de pictură și grafică din cadrul Târgului de Crăciun – Gmunden, Austria. În iunie 2013 expune portrete în creion, în cadrul Festivalului de Artă Gmunden, Austria. Tot în 2013 urmează un curs de pictură în acuarelă cu pictorul Eugen Chisnicean din Republica Moldova, la Belabre, Franța. În 2014, ia parte la un alt curs de pictură în acuarelă cu pictorul Thomas Schaller, la Girona, în Spania. De asemenea, în Spania, se instruiește cu maestrul chinez Liu Yi, apoi, în Germania, cu maestrul Alvaro Castagnet. Între 2014 și 2015 participă la expoziții de pictură la București și la Sinaia.
Ovidiu Iovanel nu a mai pictat, practic, de la terminarea Școlii Populare de Artă și până în 2012. Peste 20 de ani, așadar, nu a mai pus mâna pe pensulă, apoi, după cum ne-a mărturisit, a realizat că se poate trăi din pictat și e păcat să nu-și pună în valoare talentul.
”Practic, desenez de la doi ani, e vorba de un talent nativ, ne spune Ovidiu Iovanel. Arhitectura e o meserie frumoasă dar nu are legătură cu arta decât într-un spectru restrâns. Acum, aproape nimeni nu-și mai permite să plătească un arhitect pentru ca acesta să-și pună în valoare fantezia. Din punct de vedere arhitectural, chiar dacă am lucrat în România și Spania, nu mă pot lăuda cu ceva de marcă, nu am avut nicio satisfacție profesională, aici. În 2012, m-am gândit, ai talent la desen, de ce nu-l folosești? Așa că am pictat primul meu tablou, după 20 de ani, pe care l-am dăruit soacrei, dar pe care l-am pus și pe internet. La un moment dat am început să mă pomenesc cu cereri. Ceea ce mi-a dat un impuls. Mulți pesimiști mi-l dau exemplu pe Van Gogh, care nu a vândut în timpul vieții. Dar ei nu văd milioanele de alți pictori care au trăit din pictură. Am început cu desen, pastel, acrilice, apoi am continuat cu acuarelă. Vreau să mă dedic acuarelei, pentru că în urma cursurilor pe care le-am absolvit și care au costat bani serioși, am învățat tehnicile maeștrilor contemporani în domeniu, ale căror lucrări se vând cu zeci de mii de euro. Am studiat, de asemenea, tehnica pictării cu emisfera dreaptă creierului, ceea ce te eliberează de orice teamă de a desena sau picta și-ți dă un extraordinar entuziasm.”
Acuarela e mai greu de stăpânit, explică Ovidiu Iovanel. E un fel de ”pisicâine”, spune artistul, adică nu ușor de îmblânzit precum pisica dar poate fi dresată cum e câinele. Pe de altă parte, însă, în acuarelă se pot face lucruri foarte profunde, din punct de vedere artistic, mai multe decât în ulei.
Cât despre expoziția prezentă, Ovidiu Iovanel a folosit fotografii realizate chiar de el, în câteva zile, pentru că vremea rece nu a permis executarea lucrărilor în aer liber. Pentru lucrările care surprind Reșița de altădată, artistul a folosit tehnică sepia, ceea ce conferă picturilor un aer retro fabulos. Interferența acestora cu maniera impresionistă a celorlalte lucrări, color, recreează un burg fascinant, o istorie vie a acestor locuri dominate de industrie dar, nu în mai puțină măsură, de cultură și artă.
”Am încercat să redau atmosfera locurilor respective, arată Ovidiu Iovanel. Acolo unde am întâlnit acel deal sinistru din centru, am păstrat atmosfera întunecată, cu noroi. Nu știu dacă e un semnal pentru liderii urbei dar am încercat să redau ceea ce trăiesc eu, ca interpret al realității. În alte zone am mers pe nuanțe mai deschise, m-am jucat cu luminile, cu umbrele. Într-una din lucrări am inventat chiar ploaie, deși în ziua respectivă era senin. Așa se naște un sentiment în inima privitorului. Și acel sentiment trebuie să fie de la plăcut până la a-ți cumpăra lucrarea.”
Expoziția, deschisă încă la Galeria Agora, conține 30 de lucrări și este unicat. Tema, însă, va fi reluată, la București, spune Ovidiu Iovanel. Următoarele două expoziții la Reșița vor conține flori, într-o manieră specială iar cea de-a doua, portrete ale unor personalități ale Reșiței, foste și prezente.
