Am vrut să scriu mai pe la prânz aceste rânduri dar, am aşteptat să am calmul necesar pentru a sta strâmb şi a judeca drept. De dimineaţă, citesc ştirea şi comentariile aferente legate de reducerea TVA la alimente, băuturi fără alcool şi la produse de alimentaţie publică. Îmi zic în minte că, un partid de stânga nu poate ajuta patronatul. Pe cel mic în special, că pe cei mari îi doare la bască dacă TVA e 50 sau doar nouă la sută. Citesc în continuare şi nu, nu este păcăleală. De la 1 iunie, TVA la cele specificate mai sus scade la nouă la sută. Ce înseamnă această măsură, concret? Că imemiştii de bună credinţă din domeniu pot ieşi din zona gri, îşi pot menţine afacerile şi angajaţii şi pot deveni, ca afacere, albi ca barba lui Moş Crăciun. Una este ca din încasări, de o sută de milioane, pe lângă alte taxe şi cheltuieli, să plăteşti TVA doar nouă, şi alta să cotizezi cu 24. M-a bucurat în aşa hal această măsură încât l-am sunat pe un amic pesedist, fost deputat, să-i spun ce cred. Omul mi-a spus, stai puţin să scriu în calendar, e prima dată de când te cunosc să spui aşa ceva la adresa PSD.
Acum, ajung la chestia de început, cu statul strâmb. Văd la ştirile prânzului că la Comisia Europeană nu dă bine reducerea TVA. Ba chiar, distinsul domn preşedinte sau vicepreşedinte, îşi exprimă îngrijorarea faţă de o aşa nealiniere a României la standardele UE. Dragilor, vă declar că am rămas ca boul la poarta nouă. Adică, acum, când în sfârşit Guvernul României dă o gură de oxigen segmentului de piaţă la care fac referire, ceva normal, să nu se înţeleagă că ridic ode guvernului Ponta, vine UE şi spune că „e îngrijorată”! Cred că nici logica şi nici bunul simţ nu m-au părăsit. Şi de aceea spun că, urmărind toate directivele şi chiar ordinele date României în ultimii ani, chiar pot crede că baştanii Europei nu ne vor ca un stat puternic, aşezat pe picioarele lui. Privatizarea pe nimic, către firme occidentale; fireşte, asaltul supermarketurilor cu îngroparea magazinaşelor de cartier; îngroparea industriei naţionale în favoarea importurilor; condamnarea doar pentru dare de mită (a afaceristului sau politicianului român) şi nu şi pentru luare, cum spune Legea, dacă cel care a luat nu este cetăţean român; isteria controalelor ANAF doar asupra micilor şi mijlociilor, ocolind transnaţionalele etc. Nu vreau să-l reinventez pe Vadim, dar cred că de Rudotel mai au nevoie şi alţii. Sau de puţină sămânţă românească.
sursa foto: radioiasi.ro