Pentru că sunt convins că pe părinţi trebuie să-i saluţi cu sărut mâna. Şi, neapărat, părinţii trebuie să fie un el şi o ea. Pentru că, doi de el sau doi de ea sunt o eroare genetică şi nicidecum un firesc al fiinţei umane. Pentru că, România este pentru mine, la fel ca mama. Pentru că, odată ce ai dat mâna cu un partener de afaceri se consideră că ai încheiat un contract opozabil tuturor, în primul rând propriei tale conştiinţe. Pentru că evit discuţiile pe net în favoarea celor faţă în faţă, pentru a-ţi vedea lumina din ochi în momentul în care mă lauzi sau mă înjuri. Pentru că am pretenţia ca membru al societăţii în care trăiesc, să ştiu pe ce se duc banii din taxele ce le plătesc bugetului de stat. De exemplu. Scriu la o gazetă şi plătesc impozite. Am şi o mică afacere, de unde plătesc impozite. Unde se duc banii mei? Unde pot accesa un site pentru a vedea, punctual, cum sunt folosiţi banii, nu puţini, ce-i bag în maşinile cu girofar ale ANAF?
Revin la titlu. Pentru că am pretenţia de la aleşi să-mi servească interesele şi să nu-mi fie superiori. Pentru că, după opt clase, vreau ca fiul sau fiica mea să fie dirijaţi în continuare spre ceea ce sunt capabili să facă şi nu spre ceea ce îmi spune mie, orgoliul de părinte tâmpit. Pentru că nu mai vreau să bag bani în halatele celor ce lucrează în spitale. Pentru că mi se par fireşti formulările de gen te rog şi mulţumesc. Pentru că, dacă buletinul arată 50, eu mă încăpăţânez să mă cantonez pe la cel mult 30. Pentru că nu mai suport fărădelegea organizată în structuri politico-administrative gen Mafia. Pentru că nu mai vreau să le spun fetelor mele să îşi aleagă viitorul în altă lume decât cea în care s-au născut. Pentru că încă mai cred că mafioţii ce au pus mâna pe frâiele României sunt vremelnici şi va veni vremea în care vom putea sta de vorbă cu oricine, din poziţia în care tâmpenia de care vorbeam în titlu, va fi fost asimilată normalităţii.
Sursa foto: scriptmag.com