În 28 iunie 2015, CALIFATUL a împlinit un an de existenţă, timp în care a redefinit noţiunea de terrorism şi gradul de violenţă. Numeroase PROVINCII, decretate de grupări jihadiste ce au jurat credinţă califului Al-Baghdadi, au apărut în nordul Africii, dar şi în Orientul Mijlociu, iar mişcările de “renaştere” a jihadismului se fac tot mai simţite în Caucaz, dar şi în Europa. Potrivit lui Vasile Simileanu, Secolul 21 va fi secolul fragmentării statelor naţionale, al transformării lor instituţionale şi structurale, al regionalizării şi etnicizării lor, al recunoaşterii particularismelor. Odinioară, statul asimila. Astăzi, el purifică! Traseul extremist este cu un singur sens, sens unic!, şi conduce la: TERORISM, SECESIONISM şi, în cele din urmă, la FORMAREA DE NOI STATE!, o rearanjare pe harta globalistă a comunităţilor şi intereselor acestora. Această „destructurare” pe fondul globalizării s-a făcut simţită, deja, la nivelul fenomenului terorist odată cu apariţia „religiei” Al-Qaida, şi, astăzi, a erupt odată cu Statul Islamic!
Precum Al-Qaida odinioară, Statul Islamic a „coagulat de la mujahedini credincioşi din taberele de antrenament din Afganistan şi Pakistan, până la mai multe reţele neteritorializate, organizaţii politice violente şi autonome, în întreaga lume musulmană: Algeria, Egipt, Maroc, Turcia, Iordania, Tadjikistan, Uzbekistan, Syria, Pakistan, Malaezia, Indonezia, Filipine, Lyban, Iraq, Arabia Saudită, Kosovo, Bosnia, Cecenia, Daghestan, Sudan, sau Europa Occidentală.
Califatul instaurat de Statul Islamic în Syria şi Iraq intră, aşadar, în al doilea an, în contextul în care comunitatea internaţională se dovedeşte incapabilă să oprească atrocităţile jihadiştilor.
Gruparea, condusă de Abu Bakr al-Baghdadi a anunţat la 29 iunie 2014 că va crea o formă de guvernământ islamic denumit califat şi a dat asigurări că acesta va dura şi se va extinde, promisiune, de altfel, respectată de Al-Baghdadi, pe fondul credinţei ancestrale a umma în Califat şi în Ibrahim, iar analiştii fenomenelor din Orientul Mijlociu dau asigurări că Statul Islamic va constitui principal problemă internaţională în următorii 10 ani. Într-un singur an, gruparea şi-a extins teritoriul pe care îl controlează în Syria şi Iraq, în pofida formării unei coaliţii internaţionale conduse de SUA care-şi propune să-i eradicheze pe jihadişti.
Serviciile de informaţii ale SUA şi Pentagonul au avertizat încă din 2003 că există pericolul amplificării unei mişcări islamiste în acea zonă, în nordul Iraqului, poate şi din cauză că Statul Islamic este un demn continuator al tradiţiilor iordanianului Abu Musab al-Zarqawi, afghanul arab care a înspăimântat Iraqul în timpul ocupaţiei americane şi, a făcut să pară Al-Qaida un ansamblu de cântece şi dansuri.
În acest moment, Califatul Statului Islamic a instituit şaria, legea islamică, şi s-au înfiinţat chiar miliţii islamiste, dacă ne aducem aminte de ele încă din perioada Afghanistanului ocupat de talibani. Nimic nou sub soare, aş putea spune, pentru că Al-Zarqawi, acest afghan arab, a fost comandantul taberei de antrenament Sada de la Herat încă din anul 2000, unde existau permanent recruţi din 18 naţionalităţi diferite care se antrenau în mânuirea explozibilului şi armelor chimice. Ei evident că au migrat o dată cu intervenţia militară americană în Afghanistan au migrat spre Kurdistanul iraqian, prima tabără de instrucţie a acestor afghani arabi fiind cea de la Kurmal, având drept obiectiv reorganizarea rezistenţei islamiste din regiune.
Statul Islamic a reuşit, de asemenea, să creeze o reţea de grupări care îi sunt afiliate în întreaga lume şi încearcă să răspândească teroare şi în afara Syriei şi Iraqului. Săptămâna trecută, SI a revendicat un atac sinucigaş în Tunisia soldat cu moartea a 38 de persoane, în majoritate turişti britanici, iar premierul Cameron a avertizat ieri că SI pregăteşte atentate în Marea Britanie. Gruparea este de asemenea suspectată că se află în spatele unui atentat sinucigaş asupra unei moschei şiite în Kuweit, soldat cu 26 de morţi. Este posibil ca SI să fi servit de asemenea şi ca sursă de inspiraţie pentru autorul unui atac în Franţa, care şi-a decapitat şeful şi a încercat să-şi arunce în aer maşina într-o uzină de gaz.
Statul Islamic este mult mai mult decât o organizaţie teroristă, iar asupra acestui lucru s-au pus de acord mare parte dintre analişti. Este un stat terorist cu aproape toate elementele de guvernare – notează colonelul Jacques Neria, de la Jerusalem Center for Public Affairs. În ultimii ani de la debutul războiului civil în Syria, Statul Islamic s-a dezvoltat de la facţiune marginală extremistă, care participa la conflict la cea mai puternică feroce consolidată şi înarmată miliţie implicată în războiul religios şi etnic care a cuprins astăzi Syria şi Iraqul. Din vara anului trecut, când a fost autoproclamat Califatul Islamic, condus de Ibrahim, alias Abu Bakr Al-Baghdadi, ISIS şi-a schimbat numele în Statul Islamic, pentru a accentua faptul că graniţele Califatului nu cuprind doar Iraqul, Syria, Palestina, Iordania şi Levantul, ambiţiile sunt mult mai mari. În Statul Islamic, singurul care ia decizii este califul Ibrahim, ca reprezentant al profetului Mohamed. El are putere absolută şi nu o împarte cu nici unul dintre locotenenţii săi. Singura excepţie este adjunctul său, Abu Muslim al-Turkemani, un fost locotenent-colonel în serviciile de informaţii ale armatei iraqiene şi fost ofiţer în Forţele Speciale. Turkemani supraveghează provinciile iraqiene din Statul Islamic, de fapt, în structurile sale figurează numeroşi foşti ofiţeri care au servit în Armata Iraqului, condus de Saddam Hussein. Structura aşa-zisului Guvern cuprinde: un consiliu militar, format din trei oameni care coordonează operaţiunile din teren; un consiliu consultativ, Shura, cu maximum 11 membri, care se ocupă cu treburile statului; o autoritate juridică a cărei sarcină este răspîndirea mesajului Statului Islamic, prin recrutări şi predici; un consiliu de apărare, securitate şi informaţii care îl apără le calif şi care este condus de un fost general-maior din armata lui Saddam, alături de alţi trei ofiţeri, foşti colegi de armată; şi instituţia care se ocupă de propagandă. În orice caz, la acest capitol se dovedesc infailibili, în contextul în care – notează şi Charles Lister, de la Brookings Doha Center, preluat de CNN – au alimentat politica sectară promovată de premierul iraqian şiit Nuri al-Maliki împotriva sunniţilor, iar acum o consolidează făcându-i adepţi ai SI.
Statul Islamic este grupul terorist cel mai bogat din lume, cu venituri de aproape două milioane de dolari săptămânal, indică Patrick Johnston, politolog al grupului de analiză Rand Corporation. Atacurile coaliţiei asupra câmpurilor petrolifere controlate de Statul Islamic şi scăderea preţului petrolului brut i-au redus câştigurile, dar grupul a găsit mijloace de a-şi compensa pierderile. El extorchează fonduri, colectează impozite şi vinde bunuri jefuite în cursul cuceririlor sale, explică Johnston.
Din punct de vedere militar, grupul beneficiază de experienţa fondatorilor săi, dintre care numeroşi sunt foşti ofiţeri şi membri ai serviciilor de securitate ale fostului dictator iraqian Saddam Hussein, concediaţi de americani după invazia din 2003.
Maniera în care SI îşi administrează teritoriul pe care îl controlează în Syria şi Iraq stârneşte teamă şi oroare. Crimele sale în masă şi execuţiile brutale au devenit o marcă.
Numai în Syria, SI a executat într-un an peste 3.000 de persoane, dintre care 1.800 de civili, inclusiv 74 de copii. Nu este disponibilă nici o cifră exactă privind crimele comise în Iraq, însă gruparea este suspectată că a executat mii de persoane, dintre care 1.700 de recruţi, în majoritate şiiţi, asasinaţi la nord de Baghdad.
Gruparea controlează circa jumătate din teritoriul syrian, dintre care o mare parte este nelocuit, şi aproape o treime din Iraq. După capturarea unui teritoriu, grupul instituie o administraţie şi îşi instalează propria poliţie. Jihadiştii terorizează populaţia locală cu execuţii publice brutale, dar îi oferă şi o relativă stabilitate şi servicii publice precum sănătatea şi educaţia. Oamenii se tem de abuzurile grupului, dar unii se simt asiguraţi de modelul său de guvernare şi de altfel nici nu au altă alternativă. Această absenţă a alternativei a fost una din cheile succesului Statului Islamic în Iraq şi în Syria, unde populaţia sunnită se simţea exclusă de la puterea deţinută de şiiţi.
Analiştii ocidentali şi din Orientul Mijlociu comentează despre fluxul fără precedent al luptătorilor spre zonele de conflict. Mii de persoane din peste 80 de ţări s-au dus în Syria în ultimii ani pentru a se înrola în Statul Islamic. Kurzii au acuzat autorităţile de la Ankara că au permis fluxul de luptători spre Syria, care s-au alăturat organizaţiilor teroriste. Principala îngrijorare a Europei este AUTO-RECRUTAREA şi RADICALIZAREA, din interior, şi nu importul de terorism. Succesul Statului Islamic poate aduce o creştere a popularităţii organizaţiilor teroriste şi recrutarea unor noi efective umane. După 11 septembrie 2001 au avut loc 16 000 de atentate cu bombă, cauzând 110 000 de morţi! Mai multe acţiuni teroriste îndreptate împotriva “vechii Europe”, s-au declanşat, în ultimele luni, din interior. Majoritatea cercetătorilor sunt de acord că: decizia oamenilor de a se angaja în extremism violent este aproape mereu precedată de o aşa-zisă „criză”, care îi îndeamnă către o reconsiderare a statutului lor în societate, a atitudinii politice şi religioase, şi chiar o reevaluare a sinelui; „evenimentele catalizatoare” sunt decisive în facilitarea tranziţiei de la membru al unei simple grupări nemulţumite, la statutul de extremist violent.
Statul Islamic pare un sistem creat să supravieţuiească, al fel ca şi Al-Quaeda, după uciderea lui Osama Bin Laden, care a evoluat de la un actor local, la problemă globală! Aş putea spune că Statul Islamic şi-a atins scopul. Deci, ar trebui să dispară din istorie. Ori, acest lucru nu se poate face decât cu… infanteria!
Sursa foto:tribusalgeriennes.wordpress.com
