Când sepia se simte încolţită, transmite semnale prin cerneala pe care o împrăştie. Nu mă mai vedeţi, aşa că, la revedere. Când femela de tigru, leu sau mai ştiu eu ce animal vrea să se împerecheze, transmite semnale masculilor de pe o rază de kilometri. Pe vremuri, când oamenii de la ţară plecau la treburile câmpului, lăsau un băţ la poartă, semn că nimeni nu este acasă. Trăim într-o lume bazată primordial pe semnale-mesaje. Vizuale, verbale, subliminale. Primul contact vine de la aceste mesaje. Felul în care strângi mâna, felul în care spui bună ziua. Felul în care te îmbraci sau duci bucătura la gură. Cei cu propaganda o ştiu foarte bine. Şi folosesc acestea nu neapărat ca obiceiuri ci, mai degrabă ca instincte. Este clar că marile partide ar trebui să aibă specialişti în domeniu. Unii poate au, alţii n-au. Ca la alba neagra. Unul are, altul n-are, care are, care n-are. Cred că am făcut o introducere puţin cam lungă, pentru ideea acestui text. Semnalele date de organismele animale, umane, fie ele independente, fie de grup, cred că sunt angajante social. Şi atunci, ca să ajung la problemă. Autoproclamatul cel mai mare partid din România, ca număr de membri, fireşte, în speţă PSD, face o şedinţă din picioare şi îşi alege un preşedinte interimar, după demisia precedentului, premier accidentat la genunchi, însănătoşit în Turcia, că la Bucureşti ar fi blocat un întreg etaj de unitate spitalicească! Plecat acum, în concediu. Că e şi el lume! Dar, să revin. Se face şedinţa şi, ghici cine se alege preşedinte PSD? Un condamnat penal! Domnilor, doamnelor şi domnişoarelor pesedişti şi mai apoi cetăţeni, suntem nebuni? Cel ales să conducă Marele Partid este un infractor condamnat de justiţia română. Am auzit discuţii de genul că, toţi fac aşa în campanie, legat de faptul că domnul a fost condamnat pentru nişte găleţi, pelerine şi morţi din cimitire trecuţi pe listele electorale. Dar, dacă tu furi şi toţi din jurul tău fură, este un argument pentru a nu ţi se aplica pedeapsa? O altă punere în scenă. Da domnule, dar e cu suspendare! Hai să ne fie clar. La Lege se spune că anumite fapte se pedepsesc cu pedeapsa privativă de libertate. Şi apoi, se spune: cu executare sau cu suspendare. Domnul preşedinte interimar a primit-o cu suspendare. Ce? Închisoarea! În aceste condiţii, alegerea sa este oare un semnal? Dacă da, de ce fel? Liber la încălcat Legea, indiferent de culoare, că tot am plecat de la culorile împroşcate de sepie?