17 ianuarie 2012: Motivul principal a fost cel al precedentei experienţe de acest fel. Era în 1989 şi aveam 22 de ani. Sătul de regim, am exultat în momentul în care am simţit primele adieri ale răzmeriţei ce pusese stăpânire pe ţară. Am plecat de nebun pe străzile Caransebeşului, convins fiind că fac parte din cei ce vor schimba soarta ţării. Că vom fi liberi, că vom putea vorbi, scrie, întâlni orice, oriunde pe oricine. S-a dovedit mai târziu că, emanatul Iliescu a tras cu secera ideologică şi cu ciocanele minerilor peste toate aspiraţiile celor ce au ieşit în stradă atunci. Masa de manevră ce fusese bună de încasat gloanţele armatei conduse de comunişti şi mai apoi de kaghebistul Militaru trebuia pusă cu botul pe labe. Ce democraţie, ce pluripartidism? Câţiva gologani aruncaţi unor revoluţionari aleşi, care şi-au crescut numărul de la sute la mii şi, în rest, mineriade. Tratate cu URSS, invective la adresa Occidentului, toată scenografia de doi bani a unui comunist de eşalon doi, puternic susţinută de comuniştii aceluiaşi eşalon doi şi finanţată de corifeii securităţii torţionare a fostului dictator. Aceştia din urmă aveau să devină samsarii economiei româneşti din perioada comunistă. Mai scriu o dată, despre un caz celebru, cel al aprozarelor din Reşiţa. Au fost vândute toate spaţiile comerciale în care se vindeau fructe şi legume unui individ, de către celebrul FPS. Instituţie ce se ocupa cu privatizarea şi era condusă de membri ai PNŢCD. Prin vânzarea unui singur spaţiu din cele peste zece, sunt sigur că erau mai multe dar nu vreau să scriu prostii, pentru că nu cunosc acum numărul exact, s-a recuperat întreaga sumă plătită statului român! Pentru a reveni la subiect explic de ce am scris că FPS era condus de către membri ai PNŢCD. Pentru că, protestele din aceste zile nu trebuie îndreptate strict împotriva unui partid politic aflat acum sau recent la putere, ci împotriva întregii clase politice ce s-a perindat precum ciocoii la jaful prin putere administrativă asupra întregii ţări timp de mai bine de două decenii. Ei, ciocoii politici vin acum şi fac declaraţii, se solidarizează cu protestatarii, îndeamnă la revoltă, ba chiar cheamă la mitinguri de solidarizare împotriva conducerii dezastruoase. Dar, cine face aceste demersuri? Lolek şi Bolek, pentru cei care fac parte din generaţia mea, dacă ar fi să le dau nume generice lui Ponta şi Antonescu. Măcar eroii desenelor animate erau polonezi şi aveau în ţara lor, pe atunci, un monument de înţelepciune, diplomaţie şi perseverenţă: episcopul ce avea să devină Papa Ioan Paul al II-lea. Noi pe cine aveam, pe cine avem? Gigi Becali, Dan Diaconescu, CV Tudor, EBA… Aceştia sunt liderii pe care cei de la butoane ni le propun ca alternativă! Alături (?) de Lolek şi Bolek. Mi-e silă şi de Nuţi, şi de mariner, parcă mai puţin de Boc cel mic. Ce vreau să spun? Nu am alternativă, din acest motiv nu ies la revoluţie”. 4 noiembrie 2015: “Aveam 22 de ani împliniţi în decembrie 1989. Am ieşit în stradă şi Dumnezeu m-a ferit de gloanţele miliţienilor disperaţi. Mă mănâncă rău, acum am 48 împliniţi, să iau tricolorul în loc de cămaşă şi să tac în centrul Reşiţei. Ce spuneţi, ne vedem deseară? Toţi cu tricolorul pe spate şi muţi ca o pedeapsă pentru păpuşarii ce ne distrug viitorul”. 5 noiembrie 2015 “Am fost aseară în Centru. Puţini, mult prea puţini. Până şi lumânările aprinse erau mult prea puţine, mult prea multe stinse. Am fost o mână de prieteni. Pot însă, să mă uit în ochii fetelor mele”. 7 noiembrie 2015 “Tot timpul, când s-a luat vreo măsură, de către oricare dintre guvernele României, pentru reducerea taxelor şi creşterea veniturilor populaţiei, s-au găsit nemernici care să spună că este o greşeală, nesustenabilă economic”. “Doamne, mare e grădina Ta! Toţi proştii sunt analişti de revoluţie, unii înjură UE, alţii SUA, alţii Rusia, toţi înjură. Fără minime analize, fără minimă cultură politică. Toţi sunt experţi. De căcat. Ei, cei mai vocali, se fac uneltele manipulatorilor. De ce nu vine niciun domn care înjură să explice pulimii ce vrea ea în stradă? Chiar, ce vrea?” 8 noiembrie 2015 Am spus că nu mai ies în stradă după ce ne-au ciuruit în 1989 şi 1990. Nu am putut sta deoparte la începutul acestei săptămâni pentru că, da, corupţia ucide. Repet, mita se şi dă, nu numai se cere. La fel de vinovaţi sunt şi cei care dau şi cei care cer. Aşadar, schimbarea nu este numai în grădina celor de la putere ci şi în noi. Pentru asta am ieşit şi am tăcut aproximativ o oră în Centrul Reşiţei. Nu am continuat zilele următoare pentru că am simţit butoanele. Care fac ce ştiu ele mai bine.
