Suntem încă atât de departe, din punct de vedere economic (ca să vorbim numai de acest domeniu), de statele dezvoltate pe care le avem „colege“ în Uniunea Europeană, încât te apucă deconcertarea. Care e acest fapt simplu? „Noi nu gătim aproape niciodată fără carne, spunea o cunoștință din Germania. Iar carne cu grăsime aproape că nu existã, ci numai macră, de cea mai bunã calitate.“ Hai să vedem, în acest condiții, care e prețul mediu al unui kilogram de carne în Germania? El oscilează între sub 3 euro și poate ajunge până la 10 euro. Carne de cea mai bună calitate, rețineți! Sigur, acum, s-au mai adăugat câțiva eurocenți, acolo, dar oricum prețul de bază rămâne. Cât vine asta, în lei? Să zicem aproximativ 10 lei, pentru carnea comună. Adică, gospodinele din Germania dau pe „un kil“ de carne 10 lei? În timp ce „surorile“ lor din România cumpără un kilogram de cotlet de porc cu aproape 20 de lei sau mai mult? Cea mai proastã carne costă la Românica 13 – 16 lei kilogramul.
Acum, urmeazã durerea cea mare: cât câștigã gospodina româncă și cât câștigă gospodina nemțoaică? Diferența e absolut deranjantă. Adică, în accepțiunea românească a monedei, cea mai simplă gospodină din Germania, dacă lucrează, desigur, câștigă vreo 8.000 de lei. Imaginați-vă ce mizilic înseamnă la un asemenea salariu, 10 lei, cât reprezintă un kilogram de carne. Iar biata româncă, dintr-o leafã de 7-800 de lei pe lună, trebuie să dea 16 – 20 de lei pe kilogram. Direfența asta face cât o mie de teorii economice. Veți spune că nu trebuie să ne comparăm cu Germania, locomotiva UE. Comparația aceasta e valabilă, însă, și cu alte țări ale Uniunii. Aceasta înseamnă decalaj economic.
Cum vom putea surmonta această diferență? Cu teorii, cu slogane, cu demagogie politică? Cu reverii, cu nesfârșite discuții? Mă îndoiesc. Sigur, la noi probabil că niciodată carnea – acest ”indicator” macroeconomic – nu va fi atât de ieftină ca în Germania. Dar spre asta ar trebui să tindem.
