România este încă locul din Uniunea Europeană unde se găsesc ţigările cele mai ieftine, glăsuiesc tot felul de statistici. Dar la alimente suntem alături de Polonia, Cehia, Slovacia, ţări mai dezvoltate, cu salarii medii mult mai mari. Alcoolul românesc e şi el undeva pe la media europeană. Chiar dacă fumătorilor n-o să le convină această remarcă, s-ar putea observa că nu ne prea încălzeşte cu mare lucru faptul că avem încă ţigări relativ ieftine, prin comparaţie cu alte ţări. Deşi, ţinând cont de salariile noastre, ieftin e un termen absolut relativ. Mai ales că fenomenul nu va mai ţine mult. Un al doilea desi ar viza faptul că state de lângă noi, cum ar fi Serbia sau Macedonia, au țigări mult mai ieftine decât cele românești, e drept nu de aceeași calitate. Dar, și în acest domeniu, la noi buclucaşele preţuri se aliniază celor din ţările dezvoltate ale UE. Adevărul e că, dacă mergi într-o ţară precum Germania, să zicem, ceea ce te şocheazã la întoarcerea pe plaiurile mioritice este tocmai preţul produselor. Asta e izbitor. Te enervezi zile în şir, în România, intrând prin magazine şi constatând că, în condiţiile unor servicii comerciale net inferioare, ale unor produse cu mult sub standardele occidentale, preţurile nu numai că sunt, eventual, aceleaşi, dar sunt chiar mai mari! Dacă stai mult aici te obişnuieşti, nu mai sesizezi diferenţa. Dar, odată plecat undeva, „afară“, observi „paloarea“ puterii româneşti de cumpărare, anemia economică în toatã splendoarea ei. Pentru că puterea de cumpărare e un factor de diferenţă relevant între astfel de state dezvoltate şi unele ca România, care încearcă, şontâc-şontâc, să le ajungă din urmă.
Fără nici un dubiu, ţara noastră a făcut progrese. Creşterea economică s-a supraîncălzit şi a dat oarecari semne de osteneală în anii trecuţi şi ea. A crescut şi puterea de cumpărare autohtonă faţă de alţi ani, dar cauza acestor preţuri nerealiste rezidă nu numai din adevărul economic românesc. Ea îşi are rădăcinile într-o înţelegere defectuoasă a comerţului, în lipsa unei concurenţe sănătoase, în invadarea pieţei de către tot felul de subproduse cu pretenţii de marfă de lux. Nu în ultimul rând, e vorba şi de o apetenţă ciudată, în condiţiile economice precare în care se află statul, a românilor pentru cumpărături, odată cu gradul redus de pretenţii la calitate. Magazinele occidentale îţi primesc marfa înapoi, dacă eşti nemulţumit, îţi returnează banii şi-ţi cer scuze. La noi, mai că nu eşti înjurat dacă nu cumperi nimic sau, Doamne fereşte!, nu-ţi convine ceva. Iar pentru un astfel de comerţ achiţi preţuri mai mari ca în Germani
Sursa foto:flickr.com
