Președintele Klaus Iohannis a semnat, luni, decretul pentru promulgarea Legii privind industria națională de apărare, potrivit unui comunicat al Administrației Prezidențiale. În octombrie, Senatul a adoptat, în calitate de Cameră decizională, Legea privind industria națională de apărare, prin care se stabilește că obiectivele referitoare la protejarea intereselor naționale de apărare se realizează prin susținerea efortului de înzestrare a instituțiilor din cadrul forțelor sistemului de apărare.
Potrivit raportului Comisiilor de resort ale Senatului, însușit de plen, propunerea legislativă are ca obiect crearea cadrului legal privind industria națională de apărare, reglementându-se organizarea sectorului pe domenii de activitate strategice, restructurarea și regruparea de capacități, stimularea investițiilor, creșterea competitivității și diversificarea produselor specifice domeniului, precum și participarea la activitățile industriei europene de apărare.
Actul normativ a fost inițiat de parlamentarii PSD Titus Corlățean — senator, Ion Mocioalcă și Niță Constantin — deputați.
Este un document aşteptat demult, deşi el vine în momentul în care industria de apărare românească trece printr-o perioadă de comă profundă, vecină cu decesul.
În redimensionarea producției naționale de apărare poate ar fi fost utilă fortificarea bazei științifice a armatei prin activitatea institutelor tehnico-militare: Institutul de Cercetare și Inginerie al Armatei,Institutul de Cercetare pentru Artilerie și Tancuri (Ministerul Economiei și Industriilor), Institutul de Cercetări Aerospațiale, a centrelor de cercetare de la facultățile tehnice ale Academiei Militare și din structura comandamentelor de armă.
La ora actuală, România nu are dimensiunea de apărare a teritoriului, de eliberare a unui teritoriu ocupat. Nu are această capacitate şi acest lucru nu mai poate fi rezolvat prin metode de creştere succesivă a bugetului apărării. Momentul acesta este depăşit. Dacă România nu face un efort excepţional, într-o astfel de situaţie, nu mai poate ieşi din această dilemă şi este în incapacitate de a se apăra în faţa unei agresiuni majore, pentru că nu mai producem descurajare! În momentul în care Moscova acţionează, din nou în această zonă, ne cam găsim descoperiţi, şi singuri, în această problemă.
După summit-ul de la Praga (2002), în cadrul Forței de Reacție Rapidă a NATO, trupele române au intrat pe o zonă a excelenței pe tipuri de armă, cum ar fi poliția militară, vânătorii de munte, cercetarea în dispozitivul inamic și cercetarea chimică, ceea ce arată că armata națională a fost factorul instituțional care a premers alte structuri statale în procesul de integrare europeană și euroatlantică.
Pentru că NATO este, în primul rînd, o alianţă politică. Şi abia după aceea militară. Eu sper ca armata română să intre la… apă, să fie şi în… aer, să fie prezentă în toate dimensiunile. Cred că a trecut vremea rezolvării problemelor armatei pas cu pas. Timpul nu mai aşteaptă! Chestiunea că va creşte bugetul ar fi fost frumoasă dacă vorbeam espre aceasta în 1997-1998. Acum este problema unei schimbări radicale. Sîntem într-o situaţie exceţională. Şi trebuie o strategie excepţională!
Dacă am putea exprima în mod riguros capacitatea de apărare a României printr-o cifră sintetică, am putea spune, spre exemplu, că angajamentele noastre privind capabilităţile vizau asigurarea, prin efort naţional, a circa 60-70% din nevoile de apărare, urmînd ca diferenţa pînă la necesar să fie asigurată prin mecanismul Articolului 5. Realitatea noastră de astăzi s-ar apropia, poate, de 15-20%, cu cîteva vîrfuri în spaţiul tactic al luptei tereste (infanterie, vânători de munte, forţe speciale, etc.), dar şi cu căderi în zona aviaţiei de luptă şi rachetelor antiaeriene, a tehnicii blindate şi a navelor de luptă de nivel secolul XXI.
Aşa cum este acum, Armata Română nu ar fi capabilă să respingă o agresiune militară imaginabilă, pentru că nu are, în primul rînd, capacitatea de a respinge un atac aerian masiv! Şi nici unul naval!
Strategia preşedintelui Putin vizează recuperarea controlului asupra unei porţiuni cît mai mari din litoralul Mării Negre, din care stăpînea în 1945, aproape două treimi și care ajunsese la numai 300-400 km în 1992, ar trebui să determine configurarea elementelor de geopolitică navală a țării noastre. Astăzi, acoperim doar de fațadă Marea, datorită celor două fregate, dar prezența unui submarin clasic în corpul armatei române ar fi ideal, şi îl avem şi este înzestrat cu capabilităţi moderne! Spre exemplu, Flota rusă de Marea Neagră are un divizion 247 de submarine prin ALROSA –clasa Kilo și TANGO,clasa B-380 Sf. Gheorghe, beneficiind evident și de transfer de aparate de la flotele de Baltica și Arctica.
Din perspectiva informaţiilor publice, capabilităţile defensive avute în vedere de Romania la intrarea în NATO priveau, forţele terestre – un număr de batalioane/brigăzi de luptă(de infanterie, mecanizate sau vânători de munte, de tancuri, de artilerie, de apărare a spaţiului aerian, de forţe speciale), precum şi un număr corespunzător de formaţiuni de suport – logistic, genistic, psihologic, CIMIC, etc.; forţele aeriene un număr de escadrile de aviaţie de luptă multirol, de aviaţie de transport, de elicoptere, etc., precum şi de formaţiuni corespunzătoare de rachete antiaeriene şi de mijloace de sprijin; forţele navale un număr de fregate, corvete şi alte nave de luptă, precum şi mijloace de aviaţie şi de apărare de coastă specializate, capabile să asigure apărarea litoralului maritim al României, a apelor teritoriale şi a intereselor în zona economică exclusivă, protecţia intereselor româneşti în apele internaţionale ale Mării Negre şi intervenţia în sprijinul aliaţilor în acest spaţiu, participarea temporară şi limitată la operaţiuni aliate în estul Mediteranei.
România a fost prinsă între Germania lui Hitler şi Rusia lui Stalin, în Al II-lea Razboi Mondial. În 1975, la 7 ani de la invadarea Cehoslovaciei de trupele ţărilor comuniste membre ale Tratatului de la Varşovia, Armata Română era una dintre forțele continentului (a 8-a putere militară a Europei și a 17-a în lume), una care număra peste 350.000 de militari activi, 6 milioane (!) de militari rezerviști, 3.000 de tancuri și aproape 1.000 de avioane de luptă. Înzestrarea armatei române se acoperea 25 % din armament cu importuri cum ar fi avioanele de luptă din clasa MIG, iar pe baza unor licențe și cooperări cu Iugoslavia pentru avionul IAR 93, cu Franța pentru elicopterele Puma și Aloutte, cu Marea Britanie pentru motoarele de aviație, sau automatul AKM (automat KALAȘNIKOV modernizat) și mitraliera calibru 14,5 mm de pe TAB.
Conform cifrelor furnizate de globalfirepower.com, Armata Română se află astăzi pe locul 56 în lume ca forță militară, în urma unor ţări ca Bangladesh sau Etiopia. Cu un personal combatant de 73.000 de persoane, dintre care mai mult de jumătate sînt birocrați și intendenți, Armata Română deține 875 de tancuri, 308 rachete sol-aer, 36 de avioane de luptă, un submarin, dar și zero elicoptere de atac, zero portavioane, zero distrugătoare.
Ca o concluzie, dacă ar exista – ipotetic –, un conflict direct între Syria și România, cei un sfert de milion de militari syrieni care au în dotare 5.000 de tancuri și 600 de avioane de luptă ar ocupa România în 48 de ore, conform unei analize amosnews.ro.
Perioada 1997 – 2004 a fost critică pentru industria românească de apărare. Contractele cu beneficiarii interni scad în continuare alarmant, ajungîndu-se la un grad de încărcare a capacităţilor sub 5 %! Ministerul Apărarii promovează o politică prioritară pentru importuri, statul român îndatorîndu-se peste măsură. Este perioada în care se dezintegrează structurile de cercetare – dezvoltare, ca urmare a reducerii comenzilor, precum şi prin migrarea cadrelor de specialitate în alte domenii, dar este şi perioada marilor restructurări vizînd, în principal salariaţii din acest sector, peste 52.000 salariaţi!
Analiza SWOT privind industria de apărare românească nu ne face mai optimişti, chiar dacă, preşedintele Comisiei de Apărare din Camera Deputaţilor, Ion Mocioalcă, a reuşit să ducă legea pînă la capăt.
1. Puncte tari :
– este principalul furnizor intern de produse de tehnică militară necesară înzestrării forţelor sistemului naţional de apărare ;
– are potenţial de export de produse de tehnică militară compatibilă N.A.T.O ;
– forţă de muncă ieftină ;
– forţă de muncă cu experienţă îndelungată
– are capacităţi de mentenanţă în domeniul aviaţiei militare şi civile, inclusiv centre regionale de mentenanţă în cadrul N.A.T.O.
– este principalul furnizor intern de produse de tehnică militară necesară înzestrării forţelor sistemului naţional de apărare ;
– are potenţial de export de produse de tehnică militară compatibilă N.A.T.O ;
– forţă de muncă ieftină ;
– forţă de muncă cu experienţă îndelungată
– are capacităţi de mentenanţă în domeniul aviaţiei militare şi civile, inclusiv centre regionale de mentenanţă în cadrul N.A.T.O.
2. Puncte slabe
– agenţii economici sînt decapitalizaţi ;
– structuri de cercetare – dezvoltare dezintegrate ;
– investiţii mari privind modernizarea şi retehnologizarea unor capacităţi de producţie nefinalizate ;
– infrastructuri şi utilităţi uzate moral şi fizic ;
– agenţi economici dependenţi din punct de vedere energetic de diverşi operatori aflaţi în alte sectoare industriale.
– agenţii economici sînt decapitalizaţi ;
– structuri de cercetare – dezvoltare dezintegrate ;
– investiţii mari privind modernizarea şi retehnologizarea unor capacităţi de producţie nefinalizate ;
– infrastructuri şi utilităţi uzate moral şi fizic ;
– agenţi economici dependenţi din punct de vedere energetic de diverşi operatori aflaţi în alte sectoare industriale.
3. Oportunităţi :
– România este membră N.A.T.O si in Comunitatea Europeana ;
– existenţa unor beneficiari externi care solicită produse de tehnică militară avînd la bază concepţie sovietică ;
– operaţiuni compensatorii referitoare la contractele de achiziţii pentru nevoi de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, conform OUG nr. 89/2002 ;
– necesitatea asigurării mentenanţei privind produsele de tehnică militară livrate forţelor sistemului naţional de apărare ;
– necesitatea delaborării unor mari cantităţi de muniţii ;
– necesitatea asigurării pieselor de schimb pentru produsele de tehnică militară livrate forţelor sistemului naţional de apărare.
4. Constrîngeri :
– nivelul tehnologic scăzut al agenţilor economici ;
– existenta unui cadru fiscal si legislativ neprietenos ;
– lipsa unei legi specifice industriei de aparare .
– existenţa unor beneficiari externi care solicită produse de tehnică militară avînd la bază concepţie sovietică ;
– operaţiuni compensatorii referitoare la contractele de achiziţii pentru nevoi de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, conform OUG nr. 89/2002 ;
– necesitatea asigurării mentenanţei privind produsele de tehnică militară livrate forţelor sistemului naţional de apărare ;
– necesitatea delaborării unor mari cantităţi de muniţii ;
– necesitatea asigurării pieselor de schimb pentru produsele de tehnică militară livrate forţelor sistemului naţional de apărare.
4. Constrîngeri :
– nivelul tehnologic scăzut al agenţilor economici ;
– existenta unui cadru fiscal si legislativ neprietenos ;
– lipsa unei legi specifice industriei de aparare .
Şi totuşi, aş prefera 150 de TR-85M1 bine asigurate cu MLi-uri şi TBT SAUR, dotate cu rachete AT şi o infanterie ultra-mobilă, în faţa a 50 de Leopard A7…
