În spatele huzurului unei elite europene – în timp ce atât de multe lucruri nu sunt în regulă – se află o posibilitate deplorabilă. Există posibilitatea, riscul, şansa, ca în viitorul nu foarte îndepărtat, comunităţile locale să dorească să se organizeze şi să se guverneze după cu totul alte principii, reguli şi politici.
Despre re-întoarcerea la oraşul-stat am mai scris! Aşa cum amintea Ionel Nicu Sava, globalizarea generează fragmentarea, care este sursă de instabilitate şi insecuritate, din prisma actualei Orânduiri. Ideea că mai multă civilizaţie, exportată prin globalizare, înseamnă mai multă pace, este dificil de susţinut. Din 1945 pînă în 2000 lumea a cunoscut doar 26 de zile fără război! Între 1945 – 2005 s-au înregistrat 132 de războaie. Numai 7 dintre ele s-au încheiat cu întreruperea ostilităţilor, 18 prin împăcarea părţilor în urma negocierilor şi 38 cu medierea unei terţe părţi. Statele puternice sunt considerate exportatoare de securitate, iar statele slabe, furnizoare de insecuritate. Ceea ce au în comun aceste state slabe, este nivelul ridicat de riscuri interne, care, oricând se pot transforma în riscuri la adresa guvernării. Una dintre aceste ameninţări o reprezintă grupurile sociale care au fost coagulate de existenţa unei ameninţări comune: pierderea locului de muncă, a locuinţei, sărăcia extremă, teama de pierdere a identităţii. Ameninţarea Rusiei ne dovedeşte că vulnerabilităţile statelor “puternice” sunt comune celor slabe: taifunul economico-financiar din SUA şi UE, datoria suverană a Greciei, sufocarea “la rece” a multiculturalismului în Norvegia, revoltele “indignaţilor” din ghetourile britanice – deşi nimeni nu le-a uitat pe cele franceze… Întreg acest tablou ilustrează un mediu internaţional ostil şi o reconfigurare, inevitabilă, a centrelor de putere, ceea ce, evident reprezintă un risc major pentru actuala orânduire.
România, din nou e pe lânga subiect! La lansarea partidului M10, Monica Macovei a spus că democraţia nu e o minciună, ci un adevăr în care credem cu toţii. Numai că adevărul în care Monica Macovei crede şi pe care încearcă să îl vîndă în numele tuturor e că România are nevoie de un stat minimal în care deciziile să fie luate undeva peste mări şi ţări, de forţe care vor să ne colonizeze! Teoria asta am mai auzit-o la Traian Băsescu şi la unii teoreticieni neo-liberali! Aşa se face că ţara este o anexă amorfă a Uniunii Europene, unde se vântură bani dar nu se instalează capital şi unde mai stau băştinaşi dar nimeni nu locuieşte. Este echivalentul la nivel de naţiune al unui ghetou urban, cu singura diferenţă că în România nimeni nu este nemulţumit şi nu iese pe străzi! Vrem o guvernare şi avem nevoie de o guvernare, dar poate că ne înşelăm sperînd că guvernarea va fi întotdeauna capabilă să ne protejeze.
Şi totuşi, este împotriva naturii meseriei de politician ca acesta să promită alegătorilor un viitor mai sărac! SĂ TRĂIŢI BINE a fost sloganul cu cea mai mare priză populară din istoria ultimilor 20 de ani! Democraţia depinde de faptul că, punându-i pe politicieni în concurenţă unii cu alţii, apar posibilităţi pozitive. Asta în afara României. Pentru că în ţară, când istoricii vor analiza în viitor această perioadă, ceea ce va ieşi cel mai mult în evidenţă este absenţa unor eroi politici. Ba mai mult, cartea de istorie va fi plină de trădători şi ticăloşi, care ştiau exact cu ce se confruntă ŢARA, dar au ignorat avertismentele în favoarea propriilor beneficii grase! Din această cauză, România se confruntă astăzi, atât cu riscuri şi vulnerabilităţi interne, generate de corupţie, economie subterană, contrabandă şi crimă organizată, cât şi cu riscuri internaţionale, de la spionaj la insecuritate energetică.
Potrivit Strategiei Naţionale de Apărare, politizarea excesivă a unor instituţii”, alături de corupţie, ocupă locul al treilea în topul vulnerabilităţilor, după „ diminuarea capacităţii de aplicare a legii de unele instituţii” şi de „capacitatea administrativă redusă la nivel central şi local”. Toate “desăvârşite” în mandatul PDL, astăzi, la braţ cu PNL! „O criză majoră în domenii precum educaţia şi sănătatea poate vulnerabiliza statul, afectându-i funcţionarea şi diminuându-i capacitatea de reacţie”, se arată în document.
Însă, adevărata criză fiscală va fi tsunami-ul provocat de îmbătrânirea populaţiei, la noi şi în Europa!, care sunt o sursă esenţială de voturi, în timp ce generaţiile viitoare nu votează, şi deci nu contează pentru aceşti conducători mediocri, care vor rămâne în istorie drept cei care nu au fost la înălţimea problemelor grave şi complexe pe care le-am înfruntat. Astăzi, când bursele lumii pierd miliarde de dolari pe minut, criza economică internaţională este considerată „cea mai gravă şi mai complexă din ultimii 20 de ani”, un semnal de alarmă fiind tras TÂRZIU şi în privinţa unei eventuale noi crize a gazelor în Europa.
Clasa politică a eşuat şi va rămâne în istorie drept una dintre cele mai proaste generaţii de politicieni de după război, cu o lipsă flagrantă de viziune pe termen lung. Posibil ca după reconfigurarea centrelor de putere, redistribuirea capitalurilor şi regândirea politicii aplicate, ORAŞELE STAT să reprezinte viitorul. Un viitor SMART!
Sursa foto: tentinesome.com
