|
Prima dată când mi s-a năzărit să fac politică a fost imediat după ce comuniştii au fost relaxaţi de povara fiinţării unui singur partid în ţară. Voios, pe la mijlocul lui ianuarie de acum 26 de ani, iau trenul ce te duce de la oraş la Reşiţa. Fireşte că doream să-mi încep cariera politică la liberali. Ajung la sediul pe judeţ al formaţiunii. Bat la uşă, intru şi începe desluşirea statului pe loc al acestei naţii. Cred că sunteţi convinşi că aveam şi un discurs pregătit, în caz că voi fi întrebat de ce vreau eu la PNL. Ei, am fost întrebat şi asta, după ce m-au întrebat „angajatorii” despre ţinută. Adică, bocanci de piele, blugi, fular până la pământ, geacă de piele, mănuşi la fel, plete. Exact imaginea tânărului alergat de miliţienii comunişti la rarele concerte rock ce se ţineau prin sălile caselor de cultură. Că acum, acei locotenenţi şi căpitani cu tamajori în coadă plâng pentru pensii peste măsura pedepsirii tinerilor rockeri infractori, este subiect de viitor text. Dar, să revin. Să nu uit să vă spun că aveam atunci, 22 de ani împliniţi. Cei doi domni liberali, nu vreau să le întinez memoria, dar cred că erau pe la 60-70 de ani, mi-au adus aminte de tovarăşa dirigintă care avea un fix cu pletele mele şi-mi oferea cinci lei din salariul său pentru a merge la cea mai apropiată frizerie, pentru a arăta ca un adevărat şi frumos utecist. M-au întrebat apoi, deci aveam intuiţie, şi de ce vreau eu să fac politică şi de ce la liberali. Le-am spus eu despre libertatea de a spune ce vreau, de a purta bocanci şi plete, despre interzicerea miliţienilor la concerte rock, despre nevoia de a nu se mai memora ci de a se dezlega la gândire în şcoli etc. Le-aş mai fi spus multe dar, mi-am dat seama că ei aveau probleme cu ţinuta mea, cu pletele mele şi, nicidecum cu ceea ce îmi ieşea pe gură. Am avut la un moment dat, un deja vu. Cei doi domni erau miliţienii şi secretarii de partid anteriori lui decembrie 1989. Ei nu aveau uniforma. Ţinutele şi scaunele lor. Acum, au reuşit total. Sunt ei, cu alte însemne pe uniformă, alţii nu mai poartă costumele de la Braiconf ci Armani şi altele. Elevii şi studenţii continuă să memoreze, spitalele se desfiinţează, copiii deştepţi emigrează, miliţienii ne bat în continuare pe unde ne apucă. Tot politică îi spune şi acum activităţii cu care se ocupă aceşti domni şi, fireşte, tot pentru bunăstarea poporului. Tot prost, dar acum avem voie bocanci şi plete. Una peste alta,de când m-am pricopsit şi eu cu observarea, dacă nu studiul politichiei, constat că politicienii jură pe mama sfinţilor că depun toate eforturile pentru libertatea şi nivelul de trai ridicat al poporului. Din păcate, mai ales pentru noi, nu reuşesc să demonstreze decât că porcii sunt mai animale decât restul fermei.
 |
Friday, 22 November, 2024
Friday, 22 November, 2024
Despre politică, cu sinceritate
Înființată în Decembrie 2014, eCronica este o publicație ce abordează subiecte de interes public pe toate domeniile, oferind comentarii, analize, anchete cât și puncte de vedere personale ale autorilor.