E jale mare! Tocmai a ajuns! Numai că, unii nu realizează acest lucru aşa de mult sunt obişnuiţi cu el! E ca şi cum ai locui în Kandahar, câteva luni, şi te obişnuieşti cu mirosul emanat de rigolele şi toaletele publice amplasate chiar în mijlocul drumului. La un timp, mirosul acela fetid devine o a doua natură… Ne-am obişnuit să punem în balanţa disputelor (că de discuţii nu mai poate fi vorba, demult!) faptele, uitând să privim feţele celor care generează contradictoriul.
Am copilărit la Lugoj, pe o stradă frumoasă, împreună cu nemţi, unguri, sârbi şi un evreu: Albu Osip! Cât era ziulica de lungă, copii fiind, ne dădeam pe toboganul de la colţul blocului şi când ne era foarte sete îl rugam pe opa Willy, de la parter, să ne dea o cană cu apă. Opa era un bătrânel sprinten şi simpatic, spre deosebire de domnul Steiner, de la doi, de vis-a-vis de scara noastră, care lucra maistru la un liceu din oraş. Domnul Steiner, rotofei şi guşat, avea o privire de vânător când venea acasă, la prânz, de la şcoală, cu Skoda lui, S100, şi ţipa la noi să nu mai facem gălăgie şi să-l deranjăm. Prietenul nostru mai mare, Marius Opriş, care făcea traforaj cu maistrul Steiner, la şcoală, spunea că din când în când, rotofeiul ridica o bucă de pe scaunul de la catedră şi se băşea în mijlocul clasei, după care, cu un zâmbet superior, al omului care POATE, spunea: “doar n-o să-mi stric eu stomacul pentru nasurile voastre”!
L-am revăzut pe maistrul Steiner, ieri, la televizor, profesor de fizică şi preşedinte de ţară, după ce s-a băşit sonor, 20 de secunde, în faţa unui popor televizorist: la 16 zile de la alegerile câştigate en fanfare de PSD, România nu are un guvern legitim, nu are buget, nu are perspective clare pentru viitor.
Nu am partizanate politice. Istoria ultimilor ani m-a dovedit că TOATE formaţiunile politice care s-au perindat în fruntea bucatelor, au fost ANTISTATALE şi TOŢI politicienii, cu mici excepţii, s-au proţăpit în funcţii pentru MAI BINELE PROPRIU. Din păcate, sau nu!, am fost, sînt şi, probabil, voi rămîne jurnalist şi din această postură, de credinţă, rămîn vocea celor mulţi şi necăjiţi. Deci, sînt de stînga! Asta nu înseamnă că sînt PSD-ist, sau de partea “roşilor” lui Eminescu. Mă revendic, din ce în ce mai mult, din ideologia partidului al cărui carnet trebuia să-l primesc în 30 decembrie 1989… Fac această mărturisire ca să nu existe dubii legate de partizanatul meu politic actual! Din această perspectivă afirm că este o NEMERNICIE ce fac politicienii cu această ţară, părăsită în mijlocul unei furtuni internaţionale, şi acest popor care şi-a pierdut demnitatea şi credinţa în viitor.
Gestul lui Iohannis de respingere a Doamnei Sevil Shheideh era previzibil. Presa franceză se întreba, încă de aseară, dacă este Iohannis islamofob! Sigur, PARE un incident de securitate naţională, dar la ce mai servesc SERVICIILE dacă nu la PROTEJAREA ŢĂRII??? Gogoriţa cu soţul Doamnei, apropiat al regimului Syrian, este pentru pupătoarele de moaşte! Aproape toată lumea ştie că România a fost, ani de zile, o cheie pentru Damasc, extrem de utilă şi astăzi partenerilor strategici. Port un respect deosebit poporului syrian. Prietenii mei syrieni, Allah să-i aibă în grija Lui!, ştiu că vorbesc serios! Disputele interne fragilizează încă o dată, poziţia ţării noastre pe plan extern, în faţa aliaţilor. Vreau doar să spun că România a pierdut, încă o dată, şansa de a-şi relua locul de jucător-titular în Orientul Mijlociu, tocmai acum, cînd evenimentele par să se precipite! În loc să generăm un plus de securitate în regiune, politica externă generată de preşedinte şi politicieni pare că regresează. Fără viziune, nu există viitor pentru naţiune. Iar viitorul NU înseamnă să conteşti votul din 11 decembrie şi să încerci să schimbi paradigma, chiar dacă mesajele subversive transmise de troli sînt acelea că votanţii PSD sînt proşti şi nespălaţi!
Sigur, din cinci români, doi se spală în butoi, dacă se spală, şi îşi fac nevoile în curte, într-o groapă săpată în pâmînt, şi aşa fac jumătate din conaţionalii mei, faţă de doar 3,1% dintre “europeni”, dar, atenţie, NU EU AM CERUT SĂ FIU ÎN UE! Dacă sînt prost, cum zicea “preşedintele meu”, vreau să fiu lăsat în prostia mea, nu să fiu un paria al “societăţii europene”! Rămînem ancoraţi în manipularea că dă prost, extrem de prost să vorbeşti de ţară, patrie, naţiune, drapel, imn naţional, tradiţii, mai ales dacă eşti român? Dacă da, atunci sîntem un popor de kăkat, o ţară de kăkat, care avem conducători de kăkat şi o viaţă de kăkat! Toate scursurile îţi dau lecţii de moralitate şi de “europenism”, unii vorbind agramat şi bîlbîit la radio, sub ieftine sloganuri patriotarde! La adăpostul “dragostei de neam şi ţară”, unii au făcut averi uriaşe, alţii s-au umplut de penibil, pe ei şi pe noi. Iar cînd kăkatul ajunge pe ventilator, ne uităm urît la unguri care ştiu să-şi apere interesele, pe termen lung!
Naiv incurabil fiind (iubeam Yugoslavia şi pentru cele 7 paradoxuri ale sale: şapte vecini, şase republici, cinci munţi, patru popoare, trei religii, două limbi şi o singură ţară!!!) continui să cred că politica externă a unui stat – generată de interesela sale pe termen lung, mediu şi scurt şi pusă în practică de preşedinte şi ministrul de externe, dar nu numai! – reprezintă o serie coerentă şi logică de paşi în urma cărora poţi anticipa, de fiecare dată, următoarea mişcare, logică, determinată şi determinantă, astfel încît targetul propus să fie atins, într-un timing previzibil! Nu totdeauna e aşa!
În ceea ce-l priveşte pe Dragnea, nu sînt deacord cu individul (pe care eu l-am făcut ziarist!) care spunea că mintea lui a rămas în Teleorman. Sînt convins că liderul PSD a anticipat mişcarea preşedintelui şi ştie exact care sînt paşii de urmat. Propunerea Doamnei Sevil în fruntea executivului a fost doar un nou test pentru Iohannis care, evident, l-a picat, lăsînd ţara în incertitudinea Guvernului Cioloş şi a grupurilor de interese. Pentru că, să nu vă faceţi iluzii, în spatele crizelor de isterie politică în care televiziunile au angrenat populaţia ştiutoare de carte, “băieţii deştepţi” lucrează din greu pentru propria bunăstare. Cele mai mari tunuri se dau la adăpostul crizelor politice! Din păcate, persistenţa incompetenţilor şi a profitorilor în funcţii publice, sufocă, în această perioadă de trecere între ani, elanul şi optimusmul generate de alegerile din 11 decembrie!
Furia creşte. În România, ciocoismul fanariot al conducătorilor beleşte şapte piei în plus, pentru a fi “lăudaţi” de Bruxelles. În ţările afectate de criză mocneşte un puternic sentiment anti-euro. În România, nu, pentru că nu sîntem în zona euro, dar ne încăpăţînăm să mergem acolo, iluzionîndu-ne că odată intraţi vom scăpa de toate problemele. Asta NU se va întîmpla, vom transfera, însă, ecoul propriei incompetenţe, jegului şi putorii noastre intelectuale, unor organisme “fantomă” intangibile pentru românul kăkăcios cu weceu în curte, care-şi strigă nemulţumirile, la pachet, în faţa sulului de hîrtie igienică! În celelalte ţări, nemulţumirea este organizată (aspect care nouă ne lipseşte!) “Euroscepticismul în Irlanda este o forţă politică care aşteaptă momentul potrivit să irupă”, avertizează Hugo Brady de la Centre for European Reform. Dar şi în statele mai bogate precum Finlanda, Germania şi Olanda nemulţumirea creşte în rîndul populaţiilor care se consideră creditorii Europei. La fel şi noi, numai că NOI, din prostie şi laşitate, EI din “prea-plinul” eficienţei naţionale. “Climatul economic se înrăutăţeşte şi este tot mai roditor pentru ideologia extremei drepte”, scrie Dylan Grice de la Société Générale într-un studiu pentru investitori. În mod tradiţional, cei de dreapta ar fi împotriva outsider-ilor, mai ales împotriva străinilor şi a imigranţilor. Dovadă că liberalizarea pe piaţa muncii din UE are un “asterix”: NU pentru români şi bulgari!
ACESTEA SÎNT PROBLEMELE CU ADEVĂRAT GRAVE PENTRU CARE AM FI MERITAT SĂ AVEM UN GUVERN PSD, ACUM!
Pe teritoriul dintre Carpaţi, Dunăre şi Marea Neagră, care-şi zicea odată România, nişte conducători de kăkat, se ocupă de lucruri de kăkat, care să umple de kăkat, un popor de kăkat, care duce o viaţă de kăkat, dar nu-i pasă, pentru că ştie că nu are cum să mai schimbe nici un kăkat!
