Conferința de presă ad-hoc de la Parlament, de azi, din jurul orei 16, în care a apărut trinomul care a cucerit prin alegeri, practic, puterea în România – Liviu Dragnea de la PSD, Călin Popescu Tăriceanu de la ALDE și Daniel Constantin, tot de acolo – a semănat mai degrabă a talk-show de la Antena 3. Și asta pentru că Liviu Dragnea, deși aflat la înălțimea unei instituții capitale a puterii din România – Parlamentul – a uzitat de întreg arsenalul limbajului politic actual, deformat și siluit de anii de interese și șmecherii politicianiste. L-a numit de mai multe ori pe președintele Iohannis ”omul acesta”, s-a referit la ”acoliții președintelui” și la ”partea ocultă a instituțiilor publice”, blamând astfel poate mii de profesioniști serioși care poate au avut doar altă părere. L-a demonizat efectiv pe liderul de la Cotroceni, care a respins-o, așa cum se știe, pe Sevil Shhaideh, propunerea PSD de premier. E de înțeles frustrarea PSD, care dorește instalarea cât mai rapidă a guvernului său dar încă de la început au existat dubii că președintele Iohannis va accepta această nominalizare. Cu toate că poate plutește asupra sa suspiciunea că dorește declanșarea unei crize politice și, poate, dizolvarea parlamentului și propunerea lui Dragnea ar putea semăna cu așa ceva, referitor la suspendarea președintelui. Fapt pe care s-a și grăbit să-l afirme. Liderul PSD, însă, cu tot limbajul său politicianist, a avut o poziție corectă, din perspectiva partidului care a câștigat puterea. Penibil a părut a fi fost însă Călin Popescu Tăriceanu, care s-a lansat într-o diatribă la adresa lui Iohannis, afirmând că într-o discuție președintele i-ar fi mărturisit că nu va permite instalarea unui guvern PSD și va respinge nominalizarea de premier a social-democraților. Întrebarea care se naște aici este de ce nu a reacționat atunci Tăriceanu sau dacă are dovezi pentru afirmațiile sale din conferința de presă. Nu negăm că Iohannis o fi zis așa ceva, dar totuși, nu avem cum să știm. Și oricum nu era o poziție oficială. În acest context, Tăriceanu mi s-a părut chiar plângăcios.
Dincolo de toate astea, Iohannis, despre care se susține că a uzat de prerogativele sale constituționale, s-ar putea să fi făcut acest gest din rațiuni de securitate. Ca premier, beneficiezi de certificat ORNISS (Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat), având așadar acces nu numai la secrete de stat dar și ale NATO. Cei ajunși în astfel de funcții, precum premierii, pot fi supuși, inevitabil, unor presiuni din partea rudelor de gradul întâi, pentru a vorbi de unele secrete și atunci am avea de-a face cu elemente de vulnerabilitate. Poziția laconică a președintelui vizavi de respingerea nominalizării doamnei Shhaideh poate conduce la o asemenea posibilitate. Sau dacă nu, atunci putem vorbi de orgolii de putere nefondate din partea președintelui Iohannis? Ori de încercarea de detonare a unei crize politice? Poate, dar până nu avem dovezi în acest sens, mica pâră a lui Tăriceanu e doar caraghioasă.