Se spune că toamna este anotimpul preferat al Romanței, pentru că pe acordurile ei frunzele se transformă în flori, soarele desenează apusuri romantice, iar vântul e călduț și ne mângâie invitându-ne la plimbare.
Toamna s-a născut și festivalul “Crizantema de aur”, în Târgoviște, în 1968, în casa în care acum doamna Romanță este pentru toți cei care o vizitează, gazdă perfectă. Anul acesta, a fost cea de-a 56-a ediție a acestei manifestări dedicate romanței, acest gen muzical atât de iubit încât se identifică cu cetatea unde a luat ființă manifestarea ce o promovează și o ridică la rang de regină. Toamna la Târgoviște își dau întâlnire toți cei care iubesc romanța: interpreți, actori, instrumentiști, compozitori, mulți oameni talentați care pe acorduri de romanță leagă prietenii, cântă, discută și caută modalități de-a promova mai frumos și bine acest eveniment cultural.
Toamna 2023 a fost pentru mine specială pentru că am avut ocazia să particip la ediția actuală a festivalului în care romanța ne cântă și ne încântă pe parcursul mai multor zile. Discuțiile cu participanții la festival s-au derulat firesc, lumea de aici fiind prietenoasă comunicativă.
Margareta IVĂNUȘ- Republica Moldova
- Ce reprezintă pentru dumneavoastră romanța?
- Margareta Ivănuș – Am îndrăgit romanța din copilărie. Aveam un disc acasă cu Ioana Radu, deoarece creațiile ei le plăceau părinților mei și în aceeași măsură și bunicii mele. De aceea iubesc romanța, deoarece este ceva foarte particular, ține de viața fiecărui om. Pur și simplu la romanță lumea vine puțin mai târziu, pentru că ai nevoie de un număr de ani ca să ajungi s-o înțelegi. Mie îmi plăceau în aceeași măsură și melodia și versurile. Eu am înțeles că în viața mea romanța joacă un rol foarte important, pentru că aparține strămoșilor noștri. Nu este o muzică pe care să o asculți și repede să o uiți. Romanțele îți rămân în suflet și le ții acolo toată viața. Și este foarte important să le asculte tineretul. Să știți că vin acum la festival mulți tineri. Acest lucru mă bucură nespus de mult.
- Când ați fost prezentă prima oară la “Crizantema de aur” ?
- Margareta Ivănuș – Eu am fost prima interpretă care a trecut Prutul, în anul 1990 și în Moldova am fost prima interpretă care a cântat romanțe românești. Lucram la filarmonică, iar romanța, acest gen muzical nu era la modă la noi. Am început să cânt și un prieten a spus la un moment dat : “ Margareta, tu interpretezi frumos romanțe, este un concurs de romanțe, pleci în România!” Am ajuns în acest fel aici, la Târgoviște, unde am cunoscut niște oameni extraordinari : Eugen Rotaru, Paraschiv Oprea și Florentina Satmari. Doamna Satmari care a avut ideea ca eu să interpretez piesa lui Paraschiv Oprea numită” Rupe-mi inima în șapte “. Romanța am învățat-o în 2 zile și a fost un succes. O cânt și acum în concertele mele cu mare plăcere. Domnul Ungureanu care era pe atunci președintele festivalului a venit în Moldova, s-a întâlnit cu ministrul culturii și l-a convins să organizeze și la Chișinău o manifestare similară, “Crizantema de argint”, care are o mare popularitate și se află acum la ediția a 27-a.
Adrian Beldiman – Republica Moldova
- Am înțeles că este cel de-l treilea an în care participați la acest festival numit ”Crizantema de aur”. Anul acesta ați adus în competiție o compoziție care îmi place tare mult.
- Adrian Beldiman – Da, este o romanță intitulată “Printre amintiri”, versuri Viorel Ploieșteanu, un poet din România. Prima data am găsit această poezie extraordinară într-o carte lansată recent de domnul Ploieșteanu și îndată a venit și melodia, respectiv această romanță. Următorul pas trebuia să mă gândesc cine ar putea cânta această compoziție, pentru că, este important și interpretul. L-am auzit o data pe Aurel Niamțu, o voce extraordinară, foarte bogată timbral, așa că i-am propus și a acceptat să cânte melodia mea.
- Sperați să câștigați trofeul cel mare?
- Adrian Beldiman – Niciodată nu îmi fac planuri de acest gen. Pentru mine contează cel mai mult să particip și romanța să ajungă la public, să fie ascultată cu drag. Concursurile în viziunea mea sunt subiective, așa că eu nu pun accent pe premiu. Sigur e plăcut când câștigi. Iată în 2021 am luat premiul I cu romanța “ Iubind ca o vindecare”. A fost interpretată de Silvia Goncear pe versurile Cameliei Florescu, o poetă minunată. Participă și ea în acest an la concurs. Îi urez succes! Mă bucur că pot veni an de an aici, la Târgoviște. Este un oraș frumos cu oameni minunați. Deja mi-am făcut prieteni.
- Am înțeles că lucrați la radio.
- Adrian Beldiman – Da, la Radio Moldova, postul national de radio, deja de mai bine de 15 ani. Sunt redactor șef al Redacției Muzicale. Legătura asta cu muzica mă bucur că este și la radio.
- În creația dumneavoastră componistică există și alte genuri muzicale?
- Adrian Beldiman – Da, mai scriu și muzică ușoară, muzică corală și simfonică. Colaborez cu mulți creatori: Robert George de aici, Camelia Florescu, Silvia Goncear din Chișinău și mulți alții.
Silvia Goncear – Republica Moldova
- A câta apariție la “Crizantema de aur ”?
- Silvia Goncear – Din 2007 tot vin. Atunci am luat un premiu special, premiul municipiului Târgoviște “ Octav Enigărescu”. În 2008 am luat marele premiu cu două romanțe minunate: “Liniște, dorm violetele” și “ În chioșc fanfara cânta“. Apoi am venit în recital la secțiunea creație, unde am luat, pe rând, premile: I, II și III. Anul trecut am luat premiul I, de fapt, Adrian Beldiman a luat premiul la secțiunea creație. În anul 2012 am interpretat melodii de Titel Popovici și anul acesta, m-am reîntors la Titel Popovici care a compus romanța, “ Iubirea nostră nu are apus”, un cântec la care țin foarte mult. Versurile aparțin Elizei Florescu, tot de la Iași ca și Titel Popovici.
De câțiva ani sunt și în juriul de interpretare. Eu iubesc romanța și chiar dacă fac parte din ansamblul folcloric al Filarmonicii din Chișinău, nu există concert în care să nu interpretez romanțe.
- Ce reprezintă pentru dumneavoastră acest gen muzical, romanța?
- Silvia Goncear – Acesta este genul care m-a readus în scenă după 16 ani de absență, pentru un artist este o perioadă extrem de lungă. Datorită romanței am tot ce dețin azi, distincția de artist emerit, apoi de artist al poporului, numeroase concerte în Moldova și în lume. Am trei CD-uri cu romanțe pe care le-am editat aici, la Electrecord. Chiar dacă studiile mele sunt de artist de “comedie muzicală”, de operetă mai exact, eu promovez peste tot romanța. Pe 15 noiembrie voi aniversa 6 decenii de viață și în concertul aniversar, voi interpreta romanțe. Voi fi alături pe scenă cu studenții mei și mulți alți invitați speciali. Margareta Ivănuș era pentru mine ceva de neatins, iar acum suntem cele mai bune prietene. Ea m-a susținut mereu.
- Silvia Goncear – Vin cu mare bucurie la Târgoviște. Pentru mine aici este o sărbătoare a sufletului, a poeziei frumoase românești. , a muzicii elegante. Așa este romanța , o muzică nobilă, care ne face frumoși și eleganți.
Camelia Florescu- București
- Prima oară am venit la festival în anul 2020, când manifestarea s-a ținut cu ușile închise . În anul acela am venit cu o romanță compusă pe muzica lui Adrian Beldiman și versurile mele. Tenacitatea Alinei Mavrodin Vasiliu, ne readuce mereu aici. În anul următor 2021, am avut curajul să particip la concurs cu o romanță care mi-a aprținut în întregime, muzica și versurile, numită ” Toamnă, nu vreau să te primesc”, romanță care a luat premiul II. În 2022 am participat din nou la secțiunea creație cu o romanță scrisă pe versurile și muzica mea “ De la fereastra inimii mele”, care s-a clasat pe locul al II-lea. Am fost onorată să văd că versurile mele au fost apreciate și premiate.
- Aveți volume de poezii ?
- Camelia Florescu – Am un singur volum, apărut în anul 2021, este primul pe care l-am scos împreună cu un CD care se intitulează ”Nu-s o fată ca oricare”. În primăvara 2023 am lansat un alt CD, cu cântece ale anilor 80 interpretate de mine.
În foaierul cinematografului “Independența”,au avut loc lansări de cărți și CD-uri. Am întâlnit-o aici pe Carolina Jitaru din Ucraina, redactor la Radio Ucraina Internațional care ne-a vorbit despre proiectul său.
“Sunt laureată a festivalului, anul trecut am luat aici premiul special “ Cetatea Romanței”, iar anul acesta am avut onoarea să fiu invitată de doamna Alina Mavrodin Vasiliu pentru lansarea unui CD, primul cu muzica mea, pe versurile poeților români din nordul Bucovinei, actuala Ucraină. Pe CD am două imnuri ale graiului matern, iar unul este interpretat de copiii din această zonă, urmașii lui Ștefan. Planurile mele de viitor sunt legate de încheierea proiectului numit “Poezia Românească din nordul Bucovinei pe strune de chitară”. Acest demers este susținut de Departamentul Românilor de Pretutindeni și de Guvernul României. Chiar dacă titlul CD-ului nu spune clar despre intenția noastră, acesta se numește “Cred în fericire”, scopul în sine este de-a face cunoscută poezia românească ce aparține poeților din nordul Bucovinei. M-am bucurat din nou ă fiu prezentă aici, la festivalul”Crizantema de aur”,care este o carte de vizită frumoasă a poporului român. „
CASA ROMANȚEI
Romanța cântec alint de tinerețe fără bătrânețe
“Cine nu iubește romanța îmbătrânește repede” , scria într-o epistolă Ioana Radu și mare dreptate avea!
Așa că dacă vreți să faceți o terapie muzicală de întinerire, participați la festivalul “Crizantema de aur”! Eu am venit de la Târgoviște locul de baștină al Romanței, unde s-a derulat anul acesta cea de-a 56-a ediție a festivalului, cu sufletul plin de poezie și muzică.
- Cum s-a întâmplat ca aici, la Târgoviște, să ia ființă o Casă a Romanței? Cum v-a venit ideea de-a pune în practică acest proiect minunat?
- Teodor VASILIU – Eu sunt lângă romanță din anii 70. La 3 ani de la nașterea festivalului am avut onoarea să-i fiu prezentator și să scriu și textele de prezentare. Așa am luat legătura cu marii compozitori ai vremii , cu interpreți celebri : Ioana Radu, Ileana Sărăroiu, Mia Braia, Emil Gavriș, etc…Fiind lângă ei atâția amar de ani ca prezentator și organizator am strâns foarte multe amintiri și nu neaparat amintiri sentimentale ci și mici obiecte, scrisori, felicitări, etc… Era o atmosferă foarte frumoasă. Și la un moment dat un cântăreț mi-a dat un telefon, acum vreo 10 ani, spunându-mi că este grav bolnav și vrea să mă vadă. M-am dus la București cu băiatul meu Andrei, care este muzeograf aici, la Casa Romanței. “Tedi, mi-a spus cel care m-a chemat, tot ce am strâns eu pe parcursul anilor legat de romanță îți las ție, eu sunt foarte bolnav, în câteva luni am să vă părăsesc.” Am fost foarte impresionat și îndurerat, dar legat de această moștenire, m-am întrebat ce o să fac eu cu documentele respective. Erau multe materiale, toate cărțile despre romanță care apăruseră în ultimii 20 de ani și multe alte materiale. Le-am dus acasă și am început să le răsfoiesc și eram mai impresionat la vârsta asta decât atunci, când eram tânăr. Scrisori de la Ioana Radu, Emil Gavriș, corespondență între artiști.
- Atunci v-a venit ideea înființării muzeului?
- Teodor VASILIU – Nu, nu mi-a venit nici atunci ideea ! M-am dus acasă și am luat programele de sală de la “Crizantema de aur”. Acestea erau foarte bine gândite și reprezentative pentru festival. L-am întâlnit pe George Sbârcea ulterior, el era muzicologul care a scris cel mai mult despre romanță. A fost de multe ori oaspetele “Crizantemei de aur” și președinte al juriului. L-am rugat să scrie o istorie a festivalului, dar el a spus: “Tedi dragă, eu sunt în vârstă, tu să faci treaba asta! Să scrii despre noi.” Ulterior am scris o istorie a festivalului, dar în continuare biroul meu era plin cu documente primite de la prietenul meu din București. Le pusesem pe birou și mă uitam la ele. Mulți dintre cei pe care îi aveam în materiale plecaseră dintre noi: Ioana Radu, Emil Gavriș. Mia Braia plecase în Germania. Și ce m-am gândit eu? Romanța a renăscut la Târgoviște. Ce facem noi, aștia mai tineri pentru romanță? Și așa mi-a venit ideea muzeului. Vă dați seama că toți oamenii care se găsesc aici pe simeze, nu au o casă memorială a lor? Pe George Coandă, un ziarist de renume, cronicar permanent al festivalului, l-am întrebat unde s-a semnat în 1968 contractul de înființare al festivalului.
- De ce i-au dat numele “Crizantema de aur”?
- Teodor VASILIU – Sugestia de-ai da acest nume a venit de la mama directorului Casei Creației de pe atunci, Paul Pănică. Ea a spus despre crizantemă, că este cea mai frumoasă floare de toamnă, iar acest anotimp este perfect pentru festival fiindcă oamenii se retrag toamna în case și au timp suficient să savureze muzica, să asculte cu plăcere romanțele. George Coandă mi-a spus despre imobilul de pe strada Castanilor, unde s-a semnat actul de naștere al festivalului. Pe vremea aceea eram șeful Comisiei de Cultură pe județ și aveam posibilitatea să insist pentru proiect. Am propus Consiliului Județean să facem muzeu, dar nu a fost nimeni de acord. Cu multă insistență și multă răbdare, am obținut casa pentru 6 luni, fără a ne sprijini cu fonduri. În 6 luni s-a mobilizat toată familia noastră, eu, Alina și Andrei, ne-am pus toate economiile la bătaie, am cumpărat vitrinele, panourile. Toate fotografiile pe care le vedeți sunt din colecție personală. La început nu avem niciun plan, am adus aici toate materialele adunate. Am analizat cameră cu cameră. Am primit lucrări de la Laurențiu Profeta, el e nașul copilului nostru. Aveam multe partituri originale de la compozitorii cunoscuți în anii 70. Ei veneau la festival cu partiturile scrise de mână, iar eu fiind organizator, le-am păstrat. Aveam manuscrise ale poeziilor, de la poeții: Victor Eftimiu, care a fost președintele primei ediții, Cincinat Pavelescu și mulți alții. Am cerut materiale de la urmașii compozitorilor și interpreților. Apoi am zis, facem o sală mare a vocilor de aur, o sală a compozitorilor o sală a trofeelor, și una a actorilor. Există și un panou mic al organizatorilor. Am stat aici 3 luni zi și noapte. Nouă ne-a plăcut cum a ieșit. Am invitat lumea la inaugurare. Bineînteles autoritățile județene și locale, președintele Consiliului Județean, primarul, prefectul, apoi un ministru secretar de stat, reprezentantul Unesco din București, artiști, muzicologi, soliști. Toți au fost încântați. A fost luată în seamă propunerea mea de-a face aici un muzeu și iata, visul s-a realizat! Casa Romanței unică în lume a devenit parte a muzeului Curtea Domnească de aici. Romanța nu este nicăieri în lume prețuită ca în România. Importanța ei este foarte mare, ea se trage din doina noastră strămoșească, au preluat-o lăutarii, au dus-o la oraș, unde compozitorii s-au îndrăgostit de ea și au dus-o în sala de spectacole, transformând-o în muzică cultă. Din moment ce versurile aparțin marilor poeți, romanța este un cântec al sufletului românesc. Romanța face parte din familia mea. Mi-am cunoscut soția la festival în anul 1991 și de atunci suntem împreună, iată au trecut 32 de ani !La momentul actual, noi ne dorim să încriem romanța în patrimoniul universal imaterial Unesco. Acest lucru este foarte important pentru urmașii, urmașilor noștri. Romanța a apărut înainte de 1848. În anul 1836 pe versurile poetului Grigore Alexandrescu, Anton Pann a scris un cântec de lume, romanța numită “ Din sânul maicii mele”. Andrei Mureșanu a folosit această linie melodică pentru poezia “Un răsunet”, ce avea să devină în 1848 Imnul Național al României. Avem toate documentele care ne spun că imnul de stat se trage din romanță. Dar drumul spre Unesco este foarte lung. Noi am făcut studii speciale, dar la momentul acesta totul depinde de Guvernul României. Romanța reprezintă poporul român. Fiecare cântec reprezintă câte un dor: dor de mama, de casă, de tată, de iubit. Așa că ediția actuală a festivalului denumită “Romanța Dorului”, se potrivește perfect acestui gen muzical.
Alina Mavrodin VASILIU, directorul artistic și sufletul Festivalului “Crizantema de aur”, ne-a mărturist câteva gânduri.
- Ce întâmplare fericită v-a apropiat de romanță, spun acest lucru, deoarece la acest moment Alina Mavrodin Vasiliu este confundată cu romanța.
- Alina Mavrodin Vasiliu – În primul rând pentru că în familia mea în zile de sărbătoare eu și sora mea cântam romanțe. Romanța era foarte iubită la noi și acest lucru aș dori să se întâmple și acum în familiile românești. Nepoții mei cântă deja romanțe, pentru că trăiesc în acestă atmosferă. Dacă îl duci pe copil la biserică, o să știe o rugăciune. Romanța face parte din ADN-ul nostru, acest gen muzical este purtător al dorurilor noastre. Tocmai de aceea în acest an tema festivalului “Crizantema de aur”, este DORUL. Desigur am iubit și alte genuri muzicale, am interpretat cu succes muzica ușoară, dar romanța este în sufletul meu. Maestra mea, doamna Camelia Dăscălescu, îmi face o mare plăcere să o pomenesc, a văzut ceva în plus la mine. Câștigasem trofeul la Mamaia, fusesem cu succes la „Steaua fără nume”, și m-a trimis la festival, la Târgoviște, la secțiunea creație. Am interpretat în 1986 și 1989 două romanțe în primă audiție și dumneaei profetic a declarat” “Alina tu ai suflet de romantă, tu ești de acolo!” Întradevăr cele două participări mi-au atras atenția asupra acestui fenomen uriaș de la „Crizantema de aur”. Am stat în prejma marilor compozitori, a marilor interpreți. Am văzut ce se întâmplă la concursurile de creație, ce voci excepționale, fiecare dorea să onoreze stilul acestui gen muzical. La momentul actual, riscul este mare, dacă nu împrospătăm acest gen muzical cu voci tinere, voci de romanță. În anul 1991 am fost invitată să prezint alături de Teodor Vasiliu, festivalul. El era un pilon de rezistență, un reprezentant al prezentatorilor. Pentru el întotdeauna organizatorii auduceau o vedetă de televiziune, o actriță, o cântăreață și iată, în 1991, hazardul a vrut să fiu eu invitată. Destinul m-a adus și m-a plantat în grădina crizantemelor de aur. Eu nu prea vroiam să vin, nu neapărat din timiditate, dar credeam că nu este locul meu alături de acei mari artiști. Mama mea însă, a insistat foarte mult să vin. Eram la vremea aceea puțin necăjită că muzica ușoară românească o luase razna, se vulgarizase. Dorința de-a cânta , darul meu de la Dumnezeu a rămas, așa că o întâmplare frumoasă, m-a adus în lumea romanței. Aici l-am cunoscut pe soțul meu, Teodor Vasiliu. Un om dedicat acestui gen muzical remarcabil. De profesie jurnalist, el a simțit că romanța face istorie. De atunci împreună slujim festivalul fiindcă nu vrem să-l lăsăm să decadă din ținuta lui. Au fost voci care ar fi droit să transforme această manifestare, să aducă aici toate genurile muzicale, dar acest fapt ar fi dus la depersonalizarea romanței. Se spunea că romanța a fost foarte iubită până în 1989 și acum trebuie să îi punem punct. Romanța a fost scoasă din curricula școlară, ca fiind de sorginte comunistă. Noi ne chinuim acum s-o reintroducem în programa școlară. Vorbim cu mulți muzicieni în sensul acesta. Este o discriminare, elevii noștri învață despre toate genurile muzicale, numai despre romanță, nu! Ea izvorăște din tulpina folclorului românesc preluată de lăutari, rafinată de marii compozitori. Ea este dedicată poeziei și limbii literare. Marii poeți dăruiau spontan versuri. Se spune că Eminescu avea o voce superbă, el cânta cu junimiștii până noaptea târziu, dăruind spontan versuri. Romanța a plecat spre lume ca să ducă dorurile românilor: dorul de mamă, de tată, de rugăciune, de lac, de codru, de copii. Romanța este o rugăciune a neamului românesc!
Văzând că se întâmplă derapajul acesta ne-am hotărât să facem ceva pentru romanță. În anul 2016 am înființat Asociația Culturală “ Cetatea Romanței”, împreună cu oamenii de cultură implicați în festival. Președintele asociației este Teodor Vasiliu. Am vorbit cu autoritățile și le-am explicat despre pericolul care există, de a dispărea acest gen muzical, care se află în geneza imnului national al României. Din 2016 sunt directorul artistic al festivalului, iar în 2017 am lansat “Istoria Crizantemei de aur”, semnată de Teodor Vasiliu, monografie unicat, care redă țării arhiva acestei manifestări culturale. Aici este recompus festivalul și cuprinși în carte toți corifeii romanței românești. În 2017 după o muncă titanică, am deschis Casa Romanței, la cea de-a 50-a ediție a festivalului . Am adus aici reprezentanți Unesco, de la Televiziunea Romănă, Ministerul Culturii, Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor, autoritați locale și județene, care ne sunt și acum aproape, înțeleg și ne sprijină în activitatea noastră de promovare a acestei perle a culturii românești.
- Cum reușiți an de an să organizați o manifestare de o asemenea amploare, sunt 3 zile de festival.
- Alina Mavrodin Vasiliu – Festivalul a pornit cu două secțiuni de concurs de interpretare și de creație. Am organizat preselecții în toată țara, încă din luna ianuarie și apoi selecțiile în mai și iunie. Preselecția de la Chișinău se organizează on-line. Avem în fiecare zonă oameni dedicați , oameni care înțeleg rostul acestui proiect. Programele naționale de concerte dedicate promovării Romanței , inițiate de Asociația Culturală “ Cetatea Romanței “ Târgoviște , au fost organizate , începând din anul 2017 ,in colaborare cu următoarele instituții :
Teatrul Municipal „Tony Bulandra” Târgoviște, Opera Română Craiova, Teatrul Naţional de Operă şi Balet „Oleg Danovski” Constanţa, Opera Română Braşov, Filarmonica Națională „Serghei Lunchevici” din Chișinău, Centrul Naţional de Artă „Tinerimea Română” Bucureşti, Centrul pentru Seniori al municipiului București, Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Cluj, Centrul Cultural „Drăgan Muntean” Deva, Centrul Județean de Cultură Bistrița, Centrul Județean de Cultură „Augustin Bena” din Alba-Iulia, Complexul Național Muzeal „Curtea Domnească” Târgoviște, Muzeul de Artă Craiova, Școala Populară de Arte „Tudor Jarda” Cluj-Napoca, Casa Municipală de Cultură Zalău, Ansamblul Profesionist „Constantin Arvinte” al Consiliului Județean Iași. Anul acesta am avut 16 concurenți la secțiunea interpretare. Au fost soliști care spun că aud prima oară de romanță și după ce o cunosc nu se mai pot dezlipi de ea. Mulți îmi spun, doamnă mi-ați schimbat viața! Pentru interpretare după șapte ani de muncă s-a născut o nouă generație de interpreți de romanțe. Apoi avem medalioane omagiale, seniori ai romanței, secțiunea tinerețea romanței și recitaluri. Avem Romanțele Dorului un concert de romanțe care merge în toată țara ca o prelungire a festivalului. Laureații festivalului merg peste tot. La Chișinău toți spectatorii sunt cu lacrimi în ochi când se interpretează romanțe, este o vibrație nemaipomenită. La fel și în diasporă. Noi aducem în fiecare an soliști din diaporă și îi invităm pe toți să viziteze Casa Romanței. - Am înțeles că în acest an îl omagiați pe compozitorul Sabin Păutza la 8 decenii de viață și 6 decenii de carieră muzicală.
- Alina Mavrodin Vasiliu – Este un moment pe care în pregătim de aproape 2 ani. Suntem foarte fericiți că Maestrul Păutza este în echipa noastră și este și laureat al festivalului la concursul de creație. Toți marii compozitori au venit aici, dar Maestrul Păutza când a intrat prima oară în Casa Romanței a fost foarte plăcut surprins, a fost pentru el un impact emoțional puternic și de atunci este nelipsit de la festival. Are o carieră excepțională și este un ambasador al muzicii românești. Dânsul înțelege foarte bine dorința noastră de-a duce romanța mai departe pentru că ea face parte din sufletul românesc. În medalionul omagial se vor cânta 4 romanțe, sublinez romanțe, compuse de Sabin Păutza , care este un iubitor al acestui gen muzical. Două voci tinere și frumoase ale unor laureate ale Festivalului “Crizantema de aur”, Ana Maria Donose și Elena Dinică Velica, care vor interpreta romanțele: ”Scriu lacrimii” pe versuri de Georgeta Resteman și “Te-am sărutat” versurile aparțin poetei Carmen Pasat, iar cea de-a doua interpretă Elena Dinică Velica, va interpreta romanțele: “Copil sărman „ pe versurile lui Marin Voican Ghioroiu și „ Alint” versurile aparțin poetei Carmen Pasat.
Organizatorii i-au decernat compozitorului Sabin Păutza o diplomă de excelență numită „Suflet de romanță”, cu prilejul aniversării a 80 de ani de viață, pentru excepționala creație și prodigioasa activitate artistică în slujba muzicii românești și a promovării Romanței.
Două diplome i-au mai fost acordate Maestrului Sabin Păutza de reprezentanții Academiei Dacoromâne, la Casa Romanței, în cadrul unei întâlniri derulate sub genericul ” Romanța ne unește”, o diploma de Doctor și calitatea de Conducător de doctorate în dacoromânistică, specialitatea Muzică și cealaltă de Doctor Honoris Causa pentru activitatea de compozitor, dirijor, orchestrator și scriitor.
Adriana TELESCU
Fotografii Adriana TELESCU
În finalul acestui articol am să-l citez pe Maestrul Sabin Păutza: “Continui să fiu impresionat de energia, entuziasmul și dăruirea cu care o mână de oameni conduși de soții Teodor Vasiliu și Alina Mavrodin Vasiliu, reușesc să țină viu acest minunat festival, care conservă, cultivă și impune lumii muzicale universale o comoară națională : ROMANȚA noastră românească, cea care ne reprezintă și ne definește la cel mai înalt nivel. “
