Nu sunt specialist în economie, nici în politica europeană, nici în conspiraţii. Scriu aceste rânduri ca urmare a nebuniei cu referendumul din Grecia. Poporul a spus NU condiţiilor impuse de creditorii ţării. Am citit şi auzit diverse luări de poziţii ale multor politicieni şi ale mult mai puţinilor specialişti (aproape inexistenţi pe media). Pe Facebook, simpatizanţii partidelor se exprimă conform doctrinei adulate. Cred că situaţia se poate judeca din mai multe puncte de vedere. Ca unul ce ai solicitat un împrumut, cu acordul semnat de a respecta clauzele contractului de credit, vrei nu vrei, trebuie să respecţi înţelegerea. Şi legile dar şi onoarea te obligă. Cetăţeanului creditat care nu respectă contractul cu banca i se intentează proces şi este executat silit. Unei ţări ce i se poate întâmpla? Rămâne de văzut. Se mai poate discuta şi despre oportunitatea accesării creditării. Un fel de, mă împrumut să mă dau cu iahtul pe Egee sau să-mi îndeplinesc o necesitate? De exemplu, cetăţeanul pentru o locuinţă decentă, cheltuieli neprevăzute şi costisitoare cu sănătatea etc. Ca ţară, mă împrumut pentru a creşte cuantumul asistenţei sociale sau pentru a lua măsuri de redresare economică în măsură să ducă la creşterea protecţiei sociale? Din punct de vedere politic, stânga jubilează pentru succesul puterii socialiste de la Atena şi nicidecum pentru soarta roză a elenilor. Dreapta a primit o palmă de la poporul ce s-a exprimat la referendum. Un referendum a cărui întrebare a fost oarecum, cu răspuns închis. Care cetăţean al lumii ar vota pentru scăderea nivelului de trai din ţara în care locuieşte? Stânga vine cu poveşti cu zâne, dreapta nu găseşte soluţii. Două doctrine ce par a fi uzate din punct de vedere moral dar mai ales pragmatic, incapabile de a construi societăţi prospere, echitabile. O fi timpul pentru o nouă doctrină? Cine ştie? În final, promit o bere celui ce mă va lămuri de ce este mai bună stânga decât dreapta şi viceversa.
Sursa foto: openeurope.org.uk
