Revin la o temă despre care am mai scris dar, inepuizabilă. Peste tot, anormalul se insinuează ca normal. Un exemplu recent, discuțiile pe tema noului Cod Fiscal. În orice țară normală din punct de vedere al funcționării economiei, statul nu te belește. Cam asta am înțeles eu că va face noul cod. Adică, va relaxa presiunea fiscală pe mediul de afaceri. Cu o mare șansă de a aduce un procent semnificativ din economia neagră și gri la suprafață. Dar, nu! Politic, se marșează pe tot felul de acțiuni ce seamănă mult prea mult cu înjurăturile de la birtul satului. Mai vine și veșnicul guvernator al Băncii Naționale, cel care declara nu cu mult timp în urmă că, pentru a face profit cu o afacere mică în România trebuie să faci evaziune, și spune că statul nu va putea suporta financiar o eventuală relaxare fiscală! Adică, din ce înțeleg eu, ca un neinițiat în politici economice de tot felul, dacă mie, cetățean român mi se poate ridica într-un fel nivelul de trai, nu e bine. E de rău pentru stat. Păi, îmi vine să proclam ca Ludovicul Franței, statul sunt eu, măi figuranților! A mai apărut controversa legată de salariile medicilor. Halatele albe nu au dreptul la o mărire de 25 la sută ci, de cel puțin trei sute la sută. Tu, statul ce faci? Te trezești să le legiferezi statutul de șpăgari! E oare normal să te speli pe mâini de problema salarizării prin obligarea plătitorului de taxe la cumpărarea sănătății cu peșcheșul? E normal ca din toată gestiunea țării milioane, chiar miliarde de euro să fie sifonate de gușații din structurile politico-administrative? Culmea este că, de câte ori te revolți față de inepțiile unor guvernanți, fie actuali fie apuși, ți se vine cu tot felul de discursuri inepte despre cât de prost ești că nu poți înțelege tehnici și principii de management competitiv. Nu pot înțelege decât un lucru. Toți nemernicii au furat pe rupte aproape trei decenii din buzunarele noastre, iar propaganda ne-a luat la șuturi pentru că refuzăm anormalitatea ca normalitate.
Sursa foto: zch.ro
