Lumea pare că se îndreaptă spre ceva greşit. Însăşi filosofia de viaţă pe care o abordăm, pare greşită şi fără de ieşire. Sistemul capitalist intens concurenţial este un uriaş consumator de resurse: umane şi naturale, iar financializarea capitalismului a aruncat planeta în haos. Totul pentru profit!, este sloganul după care funcţionează întreaga societate. Un profit cu orice preţ! Forţăm sistemul intens concurenţial încă de la clasa pregătitoare. Cei care rămîn în competiţia dură a celor 15 ani de şcoală sfîrşesc, în cel mai fericit caz, într-o multinaţională pentru care lucrează 14-16 ore pe zi timp de 10/15 ani. După care, ori sînt concediaţi, ori se sinucid!
Creşterea investiţiilor, acumularea de capital şi o monedă unică au devenit orizonturile spre care ne îndreptăm, fără să ne gîndim la consecinţe, la dezumanizare. Într-o astfel de bătălie, diversitatea nu mai are loc! Creşterea investiţiilor înseamnă, de fapt, accelerarea epuizării resurselor, acumularea de capital se face în cîteva mîini, iar moneda unică oferă băncilor puterea absolută şi posibilitatea de a transforma banii virtuali în bani reali, prin intermediul dobînzilor, fără sustenabilitate. Nici vorbă de guvernanţă politică reprezentativă! Nici vorbă de diversitate! “Peştele mare îl înghite pe cel mic” este proverbul preferat al marelui capital care înseamnă, de fapt, multinaţionala!
Pe planeta aflată pe moarte, tot mai multe voci se ridică împotriva uniformităţii şi tăvălugului globalist care nu face altceva decît să aspire resursele tuturor în favoarea cîtorva indivizi. A treia cale se inspiră din natură şi din echilibrul şi forţa dată de diversitate. “Singura lege care-ţi dă putere este legea naturii”, se spunea întru extraordinar documentar difuzat de HBO! Evident, absolut TOT ce a fost contra-naturii a dispărut. Extinţiile în masă au avut rolul de a lua viaţa de la capăt, atunci cînd echilibrul a fost rupt. Uniunea Europeană şi-a început declinul atunci cînd a renunţat la “unitate în diversitate”. Cînd a renunţat la visul european în favoarea recuperării puterii!
Cele șase țări fondatoare ale Comunității Europene au semnat pagini în alb atunci cînd au parafat Tratatul de la Roma în 1957, povestește David Willey, pe atunci un tînăr jurnalist în vîrstă de 24 de ani, a fost trimis de agenția de presă Reuters pentru a acoperi evenimentul, care nu a părut să fie unul de importanță pentru presa britanică. “Eram cel mai tânăr din birou”, iar pentru Reuters semnarea acestui tratat “nu a fost considerată ca un mare subiect”, explică David Willey, în prezent pensionar după ce a fost corespondent la Roma pentru BBC timp de peste 35 de ani.
Pentru că Marea Britanie nu era atunci parte a tratatului care instituia Comunitatea Economică Europeană (CEE) și nici a celui prin care era creată Comunitatea Energiei Atomice (EURATOM), publicațiile britanice au fost mai degrabă discrete. Ziarul The Times de la Londra, de exemplu, “nu a consacrat evenimentului decît o treime de coloană”, își amintește David Willey arătînd o copie a acestui articol. “Amuzant este că noi am realizat abia ulterior că Tratatul de la Roma era de fapt plin cu pagini albe. Pentru că a trebuit să fie pregătit în grabă și pentru că organizarea Italiei nu a fost perfectă, ei au fost nevoiți să completeze paginile după” semnare, precizează jurnalistul pentru AFP.
Liderii țărilor din Uniunea Europeană, cu excepția Marii Britanii, se reunesc sîmbătă la Roma pentru un summit aniversar menit a celebra 60 de ani de la tratatul fondator și a trasa direcțiile viitoare, în contextul unor crize precum ieșirea Marii Britanii, valul migraționist, dificultățile economice sau pericolul terorismului. Toate izvorîte din filosofia greşită a omului alb care a înţeles să-şi supună planeta în favoarea unor privilegiaţi!
Speranţa, cum spuneam, vine de la faptele concrete demarate de această nouă mişcare globală, anti-sistem! În Statele Unite, există o reţea de 36.000 de companii locale care utilizează o monedă proprie, alta decît dolarul american. Ea nu este valabilă decît în relaţiile comerciale între aceste companii, dar produc beneficii imense pentru comunităţile din care provin. Un singur dolar investit în economia locală generează patru noi locuri de muncă, de patru ori mai multe taxe şi impozite locale, de patru ori mai multă dezvoltare, de patru ori mai multe donaţii caritabile, spunea cineva direct implicat în acest sistem. Utilizarea unei monede proprii exclude relaţia contractuală cu furnizorii naţionali sau globali care acţionează în Statele Unite şi care absorb resurse locale în favoarea cîtorva acţionari.
Elveţia este un alt exemplu. 70 % din micile afaceri din Elvetia se derulează în interiorul sistemului bancar cooperatist care emite propria monedă locală – WIR, şi nu în interiorul Băncii Centrale Elveţiene care emite francul elveţian. Un wir este egal cu un franc elveţian. Nu poţi cumpăra franci elveţieni cu wir. Sistemul wir este secretul stabilităţii elveţiene. Această monedă nu este tranzacţionată pe bursă, dar dezvoltă afacerile locale. Dacă doreşti să cumperi ceva din afara Elveţiei utilizezi francul elveţian, dolarul, euro. La fel dacă vinzi în afară. Dar, în comunitate, wir-ul te ajută să-ţi menţii un standard de calitate a vieţii! Am căutat pe Google pagini în limba română despre wir! NU EXISTĂ!
50% din comerţul global se face în barter fizic fără implicarea unei valute. O anumită comunitate foloseşte valuta ei. Poate fi o comunitate, afacere, regiune sau oraş. Exemplele sînt nenumărate în Marea Britanie acolo unde oraşele mici, lovite de recesiune economică, au adoptat o monedă locală! La Bristol, de exemplu, 800 de firme, magazine, localuri utilizează Lira Bristol! Există chia şi o bancnotă de … 21 de lire! De ce? “Pentru că aşa au vrut ei”! Primarul din Bristol spune că o liră investită în economia locală generează 4 lire, pe cînd o liră investită într-un supermarket, doar 1,4 lire! Diferenţa este enormă, iar rezultatul este asemănător cu cel descris de asociaţia americană despre care am pomenit.
În Italia şi în Franţa există oraşe mici care utilizează propria monedă. În Franţa, vechiul Franc, retras oficial de pe piaţă în favoarea euro, generează prosperitate într-un orăşel din Provence, acolo unde comunitatea a scos de pe piaţă lanţurile de supermarket-uri! O cafenea a cumpărat 20 de mese din lemn de la un producător local şi le-a plătit în franci. Producătorul a achiziţionat lemnul de la un alt producător local plătit, la rîndul său, în franci pentru că angajaţii celor două companii plătesc în franci cafeaua şi croassantele oferite de cafenea.
Potrivit actualei filosofii, acestea nu sînt exemple de bune practici! Grecia ar scăpa de faliment dacă ar reveni la drahmă! Dar, dacă Grecia ar scăpa de faliment, băncile private germane şi franceze, care au oferit credite uriaşe în euro, nu ar mai încasa dobînzi! Grecia nu ar mai putea fi ţinută sub papuc! România utilizează leul tranzacţionat pe bursă cu monedă de referinţă euro. Falimentul este aproape…
Am o idee! Ce ar fi dacă Reşiţa ar păşi pe a treia cale? Dezvoltare durabilă, educaţie, energii regenerabile, monedă proprie? Care să dezvolte afacerile locale cu resurse locale! Vă daţi seama că tot ce produce Reşiţa, ca monedă, este absorbit de lanţurile de supermarketuri şi magazine multinaţionale? Aici nu rămîne mai nimic! Şi, atunci, de unde dezvoltare locală?