Scriam, la un moment dat, despre ”descălecatul ministerial”, parodiind într-un fel aceste vizite ”de la centru” ale efemerilor miniștri români. Spuneam atunci că dacă te duci la București cu o problemă, ai mari, foarte mari șanse, să stai cu zilele în spatele ușilor capitonate ale birourilor ministeriale. Dacă nu ai, cum se spune, ”intrare”. Lucrurile se schimbă atunci când ministrul descinde, în persoană, în teritoriu. Atunci liderii de partid mai mărunți, primarii, șefii de instituții deconcentrate pot să-l atingă măcar cu privirile dacă nu cu un strâns de mână pe ilustrul reprezentant al guvernului. Pentru că s-ar putea, dată fiind, cum spuneam la început, efemeritatea acestuia, să nu-l mai vadă niciodată pe aici. Acesta e de fapt un fenomen care se manifestă de mai mulți ani în România. Faptul că demnitatea de ministru e atât de nesigură și trecătoare nu se datorează numai schimbării de garnituri politice o dată la patru ani, ci și repetatelor remanieri sau scandaluri politice și politicianiste, așa cum drept cel mai proaspăt exemplu putem să-l dăm pe acela din interiorul PSD. Așa că un ministru, chiar dacă e bun, nu prea apucă să-și ducă la capăt proiectele – dacă le are – și nu ajunge să devină o personalitate în spațiul public sau în domeniile pe care le gestionează. De aici nume necunoscute de demnitari care se tot perindă pe la guvern.
În ciuda celor preconizate de cei care au urmărit scandalul Grindeanu – Dragnea, organizația Caraș-Severin a PSD căzut în picioare. Dar, să nu uităm: cei de aici nu au votat pentru Grindeanu și împotriva lui Dragnea, ci doar s-au abținut. Și asta cu oblăduirea liderului absolut din Kiseleff nr. 10. Și, în definitiv, nici măcar Dragnea nu poate glumi cu o organizație puternică, așa cum e cea de la Caraș-Severin. Însă ideea aceasta de ”căzut în picioare” e generată și de repetatele vizite ministeriale pe care abilul, în fond, Ion Mocioalcă, a reușit să le direcționeze spre Caraș. A fost ministrul Economiei, Mihai Fifor, săptămâna aceasta va veni, se spune, Toma Petcu, ministrul Energiei. Acesta e de la ALDE dar, până la urmă, tot din arcul guvernamental. Aparent, de ambii s-ar putea lega elemente importante care țin de prezentul și de viitorul Reșiței și al Caraș-Severinului. Asta dacă vizitele în cauză n-ar avea un pronunțat caracter politic. Ele sunt mai degrabă purtătoarele unui astfel de mesaj, decât cel tehnic, care ar ține de ministerele în cauză. Ne-am bucura dacă s-ar solda și cu rezultate altfel decât cele politice aceste ”descinderi”, numai că de ani de zile Carașul plutește într-o incertitudine economică pronunțată. Sigur, nu ministerele înființează firme, nu oferă direct locuri de muncă dar pot și trebuie să creeze condiții pentru toate acestea. Mai ales dacă bine vorba de energie, UCMR ar avea nevoie ca de aer de contracte. Numai că miniștrii vin, promit, pleacă și situația rămâne aceeași. Nu suntem cârcotași, e bine că cei din guvernul Tudose vin la Reșița. Și mai bine ar fi dacă ne-am alege cu ceva concret pentru că până atunci, sejururile ministeriale în teritoriu nu se lasă decât cu faimă locală pentru liderii județeni.
Sursa foto: libertatea.ro
