Proiectul având marca Reșița: 250 de ani de industrie a debutat în prima zi a anului jubileului. Inițiatorii acestui proiect sunt dr. Ada Cruceanu-Chisăliță și Erwin Josef Țigla, el desfășurându-se sub patronajul Centrului Universitar din Reșița al UBB, al Bibliotecii Județene „Paul Iorgovici” Caraș-Severin, al Forumului Democratic al Germanilor din jud. Caraș-Severin, al Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților Reșița, al revistei „Reflex: Artă – Cultură – Civilizație”, al Fundației „Metarsis: activități și servicii de cultură urbană și artă contemporană” Reșița și al Filialei Caraș-Severin „Ștefan Naciu” a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, demonstrând încă o dată, că împreună se pot realiza lucruri frumoase… Afișul și logo-ul proiectului au fost concepute și realizate de artistul plastic reșițean Bogdan Piperiu, astăzi trăitor în Tuttlingen / Germania.
Reamintim faptul că publicăm răspunsurile la două întrebări adresate unor personalități legate prin naștere de Reșița. Întrebările sunt următoarele:
- Ce înseamnă pentru Dumneavoastră Reșița la împlinirea a 250 de ani de industrie, sărbătoriți la 3 iulie 2021?
- Ce gânduri trimiteți Reșiței și locuitorilor ei la început de an jubiliar?
Au fost alese 32 de personalități reșițene invitate să răspundă celor două întrebări. Sunt 16 personalități care s-au consacrat înainte de anul 2000 și 16 personalități în formare / consacrate deja în parte după 2000, care demonstrează o continuitate a valorilor și o punere în oglindă a modului în care gândesc ele despre Reșița.
Astăzi vom citi răspunsurile / gândurile artistului plastic consacrat Ioan Ernest Stendl din București, și ale istoricului Attila Varga, în prezent stabilit în Cluj-Napoca.
Vineri, 15 ianuarie 2021
Ioan Ernest Stendl, artist plastic, profesor univ. dr., București
Ce înseamnă pentru Dumneavoastră Reșița la împlinirea a 250 de ani de industrie, sărbătoriți la 3 iulie 2021?
M-am născut la Reșița la 18 februarie 1939. După povestirea mamei, era o zi însorită ca de primăvară. Cu acest soare de la nașterea mea e legată toată dragostea mea pentru acest oraș, în care am petrecut doar 18 ani, după aceea doar în vacanțe sau sporadic. Bunicul din partea mamei și tatăl meu au lucrat la UDR sau Combinatul Metalurgic. De la ei am moștenit dragostea pentru meserie și grija permanentă pentru lucrul bine făcut.
Aproape toți colegii mei de joacă sau de școală s-au întors cu studii superioare ca ingineri sau profesori în oraș. Eu și încă câțiva, am fost contaminați de „microbul artei” și ne-am împrăștiat pe alte meleaguri.
Deși departe de Reșița, orașul a rămas permanent în sufletul meu. Casa în care mă visez mereu, e casa din Colonia Oltului 6, unde locuiau bunicii mei, unde m-am născut și am copilărit.
Am permanent în minte, dealurile din jur, pădurea, râul Bârzava, cunoscuții pe care îi întâlneam pe stradă. Anul acesta, 2021, când se împlinesc 250 de ani, de când au intrat în funcție cele două furnale, ne va oferi un prilej de mândrie pentru tot ce a produs de la fondare și până la noi, cei de azi, orașul Reșița. Îmi închipui viitorul orașului, legat de ramuri industriale noi, inovative. Am încredere în oamenii Reșiței că vor găsi noi modalități de muncă și existență.
Ce gânduri trimiteți Reșiței și locuitorilor ei la început de an jubiliar?
Reșiței și locuitorilor ei, la început de an jubiliar, le urez din toată inima, sănătate, multe idei creative, să ducă mai departe dragostea pentru meserie și mult, mult soare.
Attila Varga, dr., istoric, cercetător, Cluj-Napoca
Ce înseamnă pentru Dumneavoastră Reșița la împlinirea a 250 de ani de industrie, sărbătoriți la 3 iulie 2021?
Întâi de toate aș dori să mărturisesc faptul că mă simt bucuros și, totodată, onorat, întrucât pot sărbători împreună cu ceilalți reșițeni împlinirea a 250 de ani de industrie în această urbe de care eu mă simt foarte atașat. Spun aceasta, întrucât m-am născut la Reșița, am crescut aici, iar anii mei de școală, cei mai frumoși din viața mea, i-am petrecut pe aceste meleaguri. Cei dintâi mentori, care m-au format pentru vocația mea profesională, provin din Banatul de Munte, în consecință acest areal și istoria sa ocupă, inevitabil, un loc foarte important în sufletul meu.
În calitate de istoric nu pot să nu mă gândesc la cei 250 de ani de tradiție industrială ceea ce, în durata lungă, reprezintă prilej de reflecție profundă: ce a fost, până la urmă, Reșița acum două secole și jumătate, ce este ea acum și, mai presus de toate, ce anume ar trebui să devină în perspectivă.
Cu mai bine de 200 de ani în urmă, orașul nostru a pășit într-o nouă etapă a existenței sale. Urmând calea industrializării sub cupola Luminilor, la fel ca și alte orașe de pe cuprinsul Monarhiei Habsburgice, Reșița a inaugurat atunci complicatul proces de modernizare ceea ce, inevitabil, a avut consecințe importante asupra evoluției sale. Încet, încet, aici s-a făcut trecerea de la o așezare modestă, plasată undeva la periferia unui mare imperiu, spre un oraș care, mai apoi, a jucat un rol important în economia de interese a Casei de Habsburg aflată în plină expansiune pe plan continental. Reșița industrială, cu resursele sale, a devenit un reper în această parte de lume, iar tradiția „focului nestins la furnale” a făcut din aceasta o veritabilă legendă.
Creând un arc peste timp și gândindu-ne la ce anume este Reșița acum, nu putem să nu menționăm că, similar vremurilor de altădată, ea se află în punctul în care poate începe iarăși o nouă fază importantă a existenței sale: prin conectare la alți poli urbani de referință din apropiere sau depărtare, prin infrastructură modernă, prin strategii și idei sustenabile de valorificare a potențialului turistic al zonei, prin conexiunea academică cu Universitatea din Cluj, cea dintâi universitate a României, dar mai ales prin punerea în valoare a pontențialului uman și a siturilor sale istorice, Reșița are toate șansele să-și recâștige, în prezent, renumele și prestigiul de care s-a bucurat altădată.
Ce anume trebuie să devină? Cred că acel loc unde nu numai că este frumos să revii cât mai des cu putință, ci să-l și iei cu tine în suflet, pentru că te face să te simți Acasă oriunde ai pribegi pe această lume. În consecință, îndrăznesc să spun, acest eveniment de 250 de ani de industrie la Reșița reprezintă acel imbold necesar de care ai nevoie pentru a nu uita cine ești, de unde ai plecat (dacă ai plecat) și, mai presus de toate, cine trebuie să fii pentru a te dovedi cu adevărat demn de aceste meleaguri și de cei care, la diferite intervale de timp, au devenit istorie tocmai pentru că au știut să deschidă ferestre largi spre Viitor.
Ce gânduri trimiteți Reșiței și locuitorilor ei la început de an jubiliar?
Îmi aduc aminte de vorbele regretatului Valeriu Leu, unul din marii cărturari ai locului, cel sub bagheta căruia mi-am făcut și eu ucenicia pe la începuturile parcursului meu profesional. Domnia Sa îmi spunea adesea că: „atunci când te duci departe și îți este dat să cunoști gloria profesională, nu uita să menții punți trainice cu aceste locuri, întrucât, atunci când ai unde să revii cu bucurie, te poți considera cu adevărat împlinit în această viață.”
Reflectând acum la „Banatul lui Valeriu Leu”, la Reșița noastră și la toți cei care o locuiesc și se bucură în ceas aniversar, transmit tuturor celor de Acasă multă sănătate, să fie mândri că pot trăi acest moment istoric de cotitură și să nu uite niciodată că a fi parte din renumele și legenda Reșiței este, cu adevărat, un privilegiu de care merită să te bucuri în orice clipă a vieții.
Așadar, La Mulți Ani, Reșița! Vivat! Crescat! Floreat!