În perioada 28.03.2022-03.04.2022, maestrul Sabin PAUTZA a fost prezent la Botoșani pentru a participa la trei evenimente culturale. La aceste acțiuni s-a vorbit despre compozitorul Sabin PAUTZA, cu prilejul lansării unei antologii corale, a avut loc un concert dirijat de celebrul dirijor și compositor, precum și un festival coral la care Sabin Pautza a fost președinte de juriu.
Vă prezentăm mai jos un interviu cu maestrul, din toate cele trei ipostaze.
– Inițial era vorba despre lansarea unui volum care cuprinde douăzeci și două de lucrări corale ce-mi aparțin, publicate într-o antologie corală. Apoi s-a vorbit și despre un festival de muzică corală, unde am fost președintele juriului și un concert cu filarmonica “George Enescu” din Botoșani. A fost o săptămână plină. În șapte zile am făcut patru repetiții cu orchestra, apoi concertul. Am participat la lansarea de carte și am jurizat la festivalul concurs de muzică corală.
– O săptămână plină cu evenimente culturale de succes, aș spune eu. Să vorbim despre aceste manifestări în ordinea desfășurării lor.
– În primul rând am început repetițiile pentru concertul la care s-a cântat muzica mea. „Simfonietta” o lucrare pe care am scris-o de mai bine de 25 de ani, cu ocazia centenarului filarmonicii “Plainfield Symphony Orchestra”, unde am fost director. Această filarmonică a fost înființată în anul 1895 și în 1995 s-a sărbătorit 100 de ani de la înființare. A fost o mare sărbătoare, fiindcă America nu are prea multe instituții sau fundații care să aibă această vârstă. Cu ocazia aceasta am scris „Simfonietta’’ pe parcursul căreia eu vin cu o glumă muzicală, cu “ Happy birthday to you”, pe care lumea l-a recunoscut și a aplaudat, oamenii fiind foarte entuziasmați de această idee. “Simfonietta” s-a cântat apoi foarte mult în Franța, Canada, România, peste tot. Alături de această simfonie mai mică s-a mai cântat o lucrare de-a mea numită “Oldies and Goodies”, adică am orchestrat piese celebre din repertoriul internațional, pe care toată lumea le știe și le ascultă cu plăcere. Apoi, pentru că tot am ajuns la Botoșani, eu le-am propus organizatorilor, să-l invite la concert și pe un fost student de-al meu, care e compozitor și interpret. Numele lui este Lian Cubleșan și locuiește aproape de Botoșani. El a cântat ani de zile cu îndragitul solist și pianist Gyuri Pascu. Lui Lian Cubleșan i-am orchestrat 3 din piesele lui: “O stea”, “ Tropa, tropa Europa”, și “ Vis risipit”, care s-au cântat cu acest prilej. Toată lumea m-a felicitat pentru ideea de-a aduce soliștii noștri, să cânte cu orchestra. El a interpretat piesele acestea de multe ori, dar acum era acompaniat de 70 de oameni, găsindu-se într-o altă ipostază.
– Am înțeles că botoșenenii v-au făcut o surpriză plăcută prin apariția acestui volum de antologie corală, o carte frumoasă ca conținut, apărută în condiții grafice deosebite.
– Da, a fost o surpriză frumoasă. E drept că eu am în orchestră vreo zece foști studenți de-ai mei, de pe vremea când predam la Conservatorul “George Enescu” din Iași. Unul dintre aceștia, Mirel Azamfirei s-a întors acasă, la Botoșani, și deține o funcție în cadrul Centrului Județean pentru Conservarea și Valorificarea Culturii Tradiționale. El a reușit să-i convingă pe cei din Botoșani să facă această “Antologie Corală”, care cuprinde lucrări religioase, madrigale, colinde, chiar și piese corale scrise pe haiku-uri. Cartea s-a lansat într-un cadru frumos, cu mulți invitați, care au vorbit elogios despre volum. Această carte se va trimite la trei sute de instituții din România, la filarmonici și conservatoare de muzică.
– Ceea ce reprezintă un lucru benefic, deoarece, muzica dumneavoastră va fi cântată de multe formații corale din țară.
– Da, este adevărat.
– Și pentru a face o adevărată sărbătoare a muzicii, iată că s-a organizat cu acest prilej și un festival concurs de muzică corală.
– Sâmbătă 2 aprile 2022, s-a desfășurat un concurs al formațiilor corale de amatori, la care au participat corurile unor case de cultură, licee, școli și instituții de cultură. Organizatorii au reușit să facă rost de bani și pentru premii. A venit corul Facultății de Teologie din Iași, un cor extraordinar. Au participat șaisprezece coruri, dintre care douăsprezece au fost premiate. Majoritatea corurilor au fost din Moldova, dar am avut un cor și din Cernavodă, de pildă. Au venit coruri de copii, voci egale, coruri de bărbați și coruri mixte. La fiecare categorie s-au acordat trei premii și fiecare cor a primit cartea lansată. A fost într-adevăr o săptămână foarte bogată. M-am văzut cu multă lume, mi-a făcut plăcere să fiu acolo.
– Cum apreciați la momentul actual muzica corală din România?
– Corurile au fost la un nivel neașteptat de bun, mai ales când mă gândesc că în ultimii ani, învățământul nostru nu mai era ceea ce trebuie. Cu toate aceste, sunt oameni dedicați, care reușesc să aducă aceste formații la un nivel remarcabil. A fost un cor de copii care a luat marele premiu de zece mii de lei, cor de treizeci și doi de copii de la Iași. Copii din clasa a IV-a și a V-a, cu o profesoară foarte bună. Când au început să cânte am fost impresionat. Au cântat pe patru voci. Extraordinar. După aceea a fost acel cor de studenți de la teologie din Iași, cor care duce mai departe tradiția corurilor bărbătești. Există mai multe zone din România care cultivă acest gen de muzică corală. A fost prezent și un cor de țărani din județul Piatra Neamț, de asemenea foarte bun, care a plecat cu premiu. S-au dat douăsprezece premii. Am fost foarte impresionat de modul frumos în care s-au organizat cei de la Botoșani. Ei au inițiat acest festival cu două săptămâni în urmă și în două săptămâni au reușit să adune și să susțină șaisprezece formații corale.
– Vorbind de prezent, dar privind în trecut, v-aș ruga acum să ne vorbiți despre activitatea dumneavoastră corală legată de corul Animosi.
– Totul a început de fapt de la Madrigal, eu am fost studentul Maestrului Marin Constantin și am cântat în cor. Când s-a înființat însă Madrigalul, în 1963, eu nu mai puteam cânta, pentru că eram prea tânăr, nu aveam voce de bărbat. Maestrul m-a luat pe lângă el și m-a considerat un asistent de-a lui. De câte ori pleca din țară, în străinătate, mă chema pe mine de la Iași, să-i țin locul. Am făcut asta de mai multe ori, când stăteam câte zece, cinsprezece zile la București, pentru a repeta cu Madrigalul. Asta, deși maestrul avea doi dirijori secunzi, pe Ștefan Pruteanu și pe Veronica Leca Bojescu, care 45 de ani a fost mâna dreaptă a Maestrului. Vă mai spun numai atât, Maestrul Marin Constantin, a fost invitat la împlinirea a 70 de ani, la o emisune a Eugeniei Vodă. La întrebarea gazdei emisunii dacă este adevărat că după 45 de ani de carieră, Maestrul îl consideră pe Sabin Pautza ca cel mai bun student al său, Marin Constantin a spus “ nu, nu este adevărat, a fost singurul! “. Mare bucurie am avut când am auzit acest lucru! El mă considera cel mai bun produs al lui. A vrut să mă oprească la București. Mi-a făcut buletin de București, pentru a rămâne asistentul lui! Imaginați-vă cât de nebun am fost eu la 22 de ani, cât să-i răspund Maestrului:” eu știu că la umbra unui stejar bătrân, nu crește alt stejar la fel de mare.” Am preferat să plec la Iași, să-mi încep cariera mea profesională. Acolo, după doi ani, am înființat corul Animosi, care era format din studenții de la pedagogie și care în zece ani, a devenit o formație cu care Iașul s-a mândrit. A fost cel mai bun cor de studenți din țară, peste Cluj și peste București. Cu Animosi am participat la concursuri naționale și internaționale. Din păcate formația nu a rezistat decât zece ani. După cutremur, în anul 1977, s-au produs multe stricăciuni la clădirile conservatorului. Nu mai aveam unde să repetăm. Apoi, s-a micșorat cifra de școlarizare,în loc de treizeci de studenți veneau doar zece la conservator și nu aveam cum să-i înlocuiesc pe cei care terminau conservatorul. Cu regret am înțeles că trebuie să renunț la această activitate. A fost o mare decepție, dar nu am avut de ales. După aceea mi-i s-a încredințat orchestra conservatorului, cu care am făcut lucruri extraordinare.
– Acum la finalul discuției noastre, aș vrea să ne vorbiți despre premiera care se pregătește la București. Lucrarea dumneavoastră, “Cântarea Cântărilor” va fi prima oară prezentată lumii.
– Da, sâmbătă 16 aprilie 2022, la Ateneul Român, cu maestrul Cristian Mandeal la pupitru și cu corul “Preludiu” din București. Ei vor cânta acest oratoriu, “Cântarea Cântărilor”, scris de mine acum doi ani și jumătate. Țin minte că am început să lucrez exact când a început pandemia, pentru că am avut șansa să primesc de la un preot tânăr o versificare românească a celebrului text din biblie, “Cântarea Cântarilor,” deoarece originalul este o poveste în proză, nu se poate face muzică după el. Cred că Dumnezeu mi-a trimis în dar acest poem, pe care străbunicul sau bunicul preotului cel tânăr îl scrisese, acum 70, 80 de ani. Am scris muzica după această versificație în două săptămâni. Nu am făcut altceva, nu am iesit din casă, până nu am terminat această lucrare. După aceea mi-a luat patru, cinci luni ca s-o orchestrez. Oratoriul are patruzeci de minute și aduce pe scenă pe Sulemita și pe regele Solomon, cu o lecție pe care ne-o dă tuturor, o poveste de dragoste și dăruire din Sfânta Scriptură .
Adriana Telescu
