Chiar aşa, se mai poate scrie despre ceva în minunata noastră societate? Vin politicienii şi ne spun că suntem nesimţiţi, rău intenţionaţi sau, dacă vor să fie subtili, ne fac dezinformaţi. Ei, oastea celor aleşi şi numiţi pentru a ne face bine, merg înainte. Cu steagul sus, fireşte! Nu au regrete, nu au greşeli. Ei sunt unici, irepetabili şi de necontrazis. Cine sunt ei? Cei care au hotărât că impozitul pe salariu, pe casă, pe sănătate, pe mersul pe jos şi pe respiraţie trebuie adunat la stat. Pentru ce ? Pentru a putea ei, marii lideri, să ne înjure cu acumulări de capital pe care nu şi le-au permis nici măcar rockfelării ultimelor generaţii. Mai vin unii şi ne păcălesc cu teorii ale unei economii ce nu are a face cu factura de gaz. Domnule, nu avem nevoie de teorie, avem nevoie de un nivel de trai decent. Să vă reamintesc articolulul ăla blestemat din Constituţie? Da, domnilor aleşi, aveţi obligaţia de a ne asigura un nivel de trai decent. De ce n-o faceţi? O fi vreo pedeapsă prevăzută pentru asta? Dacă nu este, mă găsesc eu acum să o propun. Că tot n-o aveţi voi, politicienii, la suflet pe Codruţa. Hai, doamna procuror, să-i băgăm la bulău pe ăştia care au jurat că ne va fi bine şi ne-au făcut numai rău. Hai să-i împachetăm ca albinele pe şoarecele din stupul de miere şi să încercăm să fim oameni. Serioşi, altruişti şi, mai ales, dedicaţi comunităţii din care facem parte. N-or fi suficiente procentele sau comisioanele, cum dracului le-o spune, ce s-au dus până acum pentru înflorirea unor averi nemeritate? Chiar nu putem să le dăm la o parte şi să trăim omeneşte, cinstit şi cu respect faţă de lege? Cine ne face hoţi, cine ne face oameni cinstiţi, cine ne opreşte şi cine ne mână? Creşterea celor şapte ani, lipsa iubirii părinteşti din cei şapte ani, exemplul părinţilor fără cei şapte ani sau? Şi, acum chiar că trebuie să închid întrebându-vă, despre ce am vrut să scriu?
