14 companii din China vor ajunge la Oțelu Roșu în data de 4 decembrie pentru a discuta cu autoritățile locale și, de ce nu, pentru a gândi viitoare investiții la nivel local.
“Este o acțiune foarte importantă și sunt printre vizitatori și investitori interesați de metalurgie, cu un potențial financiar deosebit. Am reușit să țin legătura cu ei prin domnul senator Voicu, președintele Camerei de Comerț Româno-Chineze și domnul Filipescu, președintele pe Caraș”, explică primarul Luca Mălăiescu.
Un parteneriat viguros cu Republica Populară Chineză reprezintă un avantaj strategic pentru România în relaţia economică cu Uniunea Europeană. În urmă cu exact trei ani, în 2013, Premierul chinez Li Kequang (Li Kî Ceang – după pronunţia chinezilor de la CCTV News şi Lică Ceang – după pronunţia exasperantă, zile în şir, a recepţionerului de la un post românesc de radio!) a desantat în România după 20 de ani de absenţă, nu din cauza Chinei. Timp de trei zile, prima ştire în jurnalul matinal al postului CCTV News, nu a fost criza violării spaţiului aerian chinez de către bombardierele americane, nici tensiunile cu Japonia şi Taiwan-ul, ci tocmai vizita în România! Un analist strategic al unui institut chinez de cercetare şi studii europene, spunea atunci că la plecarea spre România premierul ar fi spus că China este gata să investească cîte un miliard de euro pentru fiecare an de absenţă din România. Din păcate, “România are în acest moment o economie subdimensionată”, a spus analistul chinez. Sigur, şi o investiţie chineză de 8 miliarde de euro ar desţeleni ţara noastră, aflată sub apă, mult, în procesul de învîrtire a roţii istoriei: acum 30-40 de ani, UCM Reşiţa şi Hidroconstrucţia construiau hidrocentrale în China, astăzi, chinezii ne promit hidrocentrala de la Tarniţa! Sigur, volumul schimburilor comerciale între Germania şi China se ridică la 600 de miliarde de euro, însă nici iarna nu-i ca vara…
O a doua “chinezărie” care trebuie luată în calcul o reprezintă relaţia inter-umană! Relaţia tradiţională sino-română de mai bine de 60 de ani, a fost reanimată de vizita lui Năstase în China, în plină criză de epidemie aviară! Fostul premier, Victor Ponta, are vreo şapte vizite în ultimii 11 ani, la activ. Lucru greu de priceput pentru cancelariile europene, altele decît cea de la Berlin, este că “chinezu nu-i ţigan”! Te verifică, te suceşte, se probează şi dacă eşti curat şi de bună credinţă rămîi partenerul lui pînă la sfîrşitul istoriei, fără să te vîndă şi să te cumpere aşa cum face Londra, Parisul, Bruxelles-ul sau Moscova!
A treia “chinezărie” o reprezintă poziţia geostrategică de falie a României şi posibilitatea ca China să-şi construiască o bază de desant economic atît spre Uniunea Europeană, cît şi spre spaţiul Caspic de unde are uriaşă nevoie de hidrocarburi.
Sigur, komisarul de la Bruxelles a dat o circulară (o fi găsit un plic rotund?) cum că să nu punem botul la chinezăriile cu multe zerouri în coadă şi să ne vedem lungul nasului de ţară de mîna a doua, cerşetoarea de serviciu a Europei, proasta clasei, mereu pusă la colţ şi trasă de codiţe!
În trecut, judeţul întreprinderile din Caraş-Severin au fost parteneri importanţi pentru industria chineză. Astăzi, în judeţ există înregistrate opt firme cu capital chinezesc. Înainte de 1990, întreprinderile din Caraş-Severin livrau pe piaţa chineză maşini şi utilaje industriale, poduri rulante, motoare navale şi hidro-agregate.
Sigur, o singură reuşită economică chineză, de anvergură, în judeţ, este identică cu o întâlnire de gradul III! China nu este o ţară, nu este un continent, este o altă planetă! Dezvoltarea economică din ultimii ani este gigantescă! Este fără precedent pe Terra! Aproximativ 30 de ani – atât i-au trebuit Chinei ca să se transforme dintr-o ţară izolată şi sărăcită într-o mare putere economică. În al doilea trimestru al anului curent, China a devenit a doua putere economică a lumii, după Statele Unite, devansând Japonia şi Germania. Adevăratul miracol chinez este cel al reducerii sărăciei: China a reuşit să reducă sărăcia într-un mod probabil unic în istorie. Între 1981 şi 2004 peste 500 de milioane de chinezi au fost scoşi din sărăcie. Şi există indicii că această evoluţie se menţine!
Peste 9000 de km de cale ferată de mare viteză, unde trenurile circulă cu 300 de km/h străbat China, asigurând cea mai mare migraţie anuală umană din istorie: 200.000.000 de chinezi merg spre casele lor de Anul Nou Chinezesc! La 1600 de km de litoral, o staţiune acvatică, cu plajă, bazine uriaşe cu valuri artificiale primeşte 10.000 de turişti odată! Industria cinematografică din China este o afacere de șase miliarde de dolari anual şi inaugurează 13 cinematografe cu câte 1000 de locuri în fiecare zi! Reţeaua de înaltă tensiune însumează mai mult de jumătate din lungimea ecuatorului. Să nu mai vorbim de baraje, oraşe, automobile etc! Atunci când s-a pus în discuţie producerea de energie verde, China a construit un parc eolian la care a racordat, ODATĂ!, 16 milioane de locuinţe! Rezervele valutare ale Chinei au atins un nivel record de aproape 4.000 de miliarde de dolari! Cu o populaţie care depăşeşte 1,3 miliarde (o cincime din populaţia mondială), China reprezintă economia care, cu o rată medie anuală de 10%, a cunoscut creşterea cea mai puternică la nivel global, în ultimul sfert de secol.
China a desfăşurat o adevărată ofensivă, investind masiv în continentul negru. Practic, în ultimii zece ani, China a profitat de pe urma oportunităților ivite și, într-o anumită măsură, a preluat spațiul gol lăsat de Occident. Stocul cumulat al investițiilor chineze în Africa, acesta a crescut rapid de la mai puțin de 500 milioane de dolari în 2003 la 22,9 miliarde dolari în 2012. În același timp, numărul de societăți chineze care investesc în Africa depășește acum 2.000. Cei cinci exportatori principali din Africa în China sunt Africa de Sud, Angola, Nigeria, Egipt și Libia.
BRICS, cele mai mari economii emergente ale lumii – Brazilia, Rusia, India, China şi Africa de Sud, a zguduit din temelii ordinea financiară globală stabilită de puterile occidentale prin lansarea a două noi instituţii alternative la Banca Mondială şi la Fondul Monetar Internaţional (FMI) pentru finanţarea economiilor emergente. Cele cinci economii însumează aproape jumătate din populaţia lumii şi o cincime din avuţia planetei.
Dacă vă amintiţi, Ceauşescu intenţiona să creeze o bancă mondială cu sediul la Bucureşti, în Casa Poporului, pentru a finanţa ieftin economiile din Africa şi din Orientul Mijlociu. Ceauşescu lansa această idee în 1989 după ce România şi-a plătit toate datoriile către FMI şi a interzis prin lege îndatorarea externă a ţării.
Pentru Caraş-Severin, un model interesant de dezvoltare îl reprezintă una dintre inovaţiile economice care au caracterizat relansarea economiei chineze, reprezentată de aşa-numitele „întreprinderi orăşeneşti şi săteşti”. Aceste entităţi, considerate succesoarele fermelor colective comuniste, au fost motorul economiei chineze pînă la mijlocul anilor ’90. Deşi întreprinderile erau legate mai mult sau mai puţin de administraţia de stat locală, în practică, proprietatea era în majoritatea cazurilor privată. Ar fi interesant ca cetăţenii “de la oraşe şi sate”, presaţi de lipsa locurilor de muncă, să producă în astfel de centre de dezvoltare comunitară!
Conform modelului chinez, guvernul este cel care gestionează tranziţia, prin menţinerea controlului asupra proprietăţii şi a finanţelor. Sectorul privat se dezvoltă ca rezultat al creşterii economice, fiind rezultatul şi nu premisa acesteia. De aceea, sper ca apariţia chinezilor în Banatul de Munte să fie una de bun augur.