Ziua Naţională a României mă regăseşte, întotdeauna, cu sentimente amestecate. Încerc să-mi dau seama de ce Imnul, Drapelul, Patriotismul sînt cuvinte desuete, sau sînt confiscate în interes personal. Bîjbîiala mea are temei. La temelia României de astăzi, stăm NOI, cu toţii, cei care credem în viitorul ei, fiindcă indiferent ce zice unul şi altul, România este a noastră, a celor care trăim cu speranţa de a o vedea prosperă, a celor care o iubim şi o respectăm. Mulţi o înjură, puţini o respectă… Patriotismul se trăieşte, nu se clamează! Noi, astăzi, sîntem mai săraci, mai dezbinaţi, mai răi şi suspicioşi chiar cu noi inşine, rupţi de realitatea României Mari… Este ziua cînd îmi amintesc cuvintele Mareşalului Ion Antonescu, pentru mine (le place unora, nu le place!) un model de patriotism: “Scump popor român, sînt mandru ca am făcut parte dintr-o naţie cu dublă ascendenţă, romană şi dacă, a cărei istorie a fost luminată de strălucitoarea figură a lui Traian şi de jertfa marelui Decebal!” Profund exemplu de simţire românească!
Nimic nu s-a schimbat, în timp, în fiinţa neamului nostru. Ion Antonescu spunea: “Patriotul, omul elitei şi al cinstei, a fost înlocuit în viaţa publică prin demagogi superficiali şi înşelători. Ne-am frînt puterea, ne-am slăbit cugetul şi ne-am sleit minţile în lupte fratricide pentru ideologii, în dezbinări stupide, în bîrfeli odioase, în vrajbe dureroase şi în apucături neomenoase”. Recunoaşteţi actualitatea acestor vorbe? Dincolo de acestea, însă, Armata României şi-a făcut datoria, ori de cîte ori a fost nevoie de ea, politicienii noştri…doar uneori, iar în ultimii 27 de ani, aproape niciodată!
La 1 Decembrie 1918, în inima Transilvaniei, la Alba Iulia, votul Marii Adunării Naţionale pentru unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu România, aclamat de o impresionantă adunare populară, încununa celelalte acte de unire de la Chişinău (27 martie/9 aprilie 1918) şi Cernăuţi (15/28 noiembrie 1918) prin care Basarabia şi Bucovina reveneau în hotarele României. Aceasta Românie, în graniţele sale fireşti, s-a făcut de la sine, peste îndoielile şi erorile clasei politice, ajutată, ce-i drept, şi de un nemărginit noroc” – datorat destrămării concomitente a celor două imperii, rus şi austro-ungar ce înglobau ambele teritorii româneşti, după cum scria unul dintre artizanii Unirii, generalul Radu R. Rosetti. Ce nu spun istoricii este că atunci, PIB-ul Banatului era echivalent cu PIB-ul Franţei, care avea colonii peste mări! Astfel, în confortul unui trai mai mult decît decent, înaintaşii noştri au putut gîndi şi organiza mari momente istorice.
Nu toţi au aplaudat Unirea! Traian Vuia este un exemplu! Asta nu înseamnă că uniro-scepticilor le-a fost interzis să se bucure de acest act măreţ! Nu toţi cei care au luptat pentru Unire au purtat sutane pe sub uniformele de soldat. Mulţi au fost în zeghe! Erau lotri! Lotri români care şi-au spălat păcatele luptînd pentru Ţară! Nimeni nu a îndrăznit să-i dea deoparte! Sacrificiul lor nu a fost mai mic decît al eroilor purtători de sutană! Calitatea de ROMÂN nu a fost dată de spovedanii sau zile de carceră!
Nu şi astăzi! Sigur, eroii de atunci, nu se pot asemăna cu politicienii de astăzi! Au, însă, o trăsătură comună: SÎNT ROMÂNI! Iar, “recuperarea” simbolurilor nu se poate face dezbinînd la o manifestare ce slăveşte Unirea!
Aşa stînd lucrurile, îmi permit să spun că invitarea la Cotroceni a sutanelor în detrimentul zeghelor este un gest idiot! Copiat prin teribilism şi în alte oraşe din ţară. Bunăoară, la Reşiţa, unde Primarul Smart nu a invitat la recepţie o groază de politicieni care au avut, mai mult sau mai puţin, tangenţe cu justiţia! Sigur, în România de astăzi, aflată în plin ev al conspiraţiilor şi dezinformării, este destul de greu să faci departajarea între sutană şi zeghe! Trebuie să fii Smart de tot ca să-ţi iese!
Cred că după campania nefericită de recuperare a unuia dintre simbolurile culturii române, campanie care prinde tot mai mult miros de afacere cu… zeghe, confiscarea Zilei Naţionale este un nou semn de rău augur pentru tînărul stat carpato-danubiano-pontic care împlineşte DOAR 98 de ani! Dacă ar fi să căutăm vinovaţi pentru lipsa de interes a populaţiei pentru “Cuminţenia pămîntului”, i-am găsi în Academia Română! Forul suprem al intelectualilor luminaţi care s-au dezis, atunci, de operele lui Brâncuş, într-un pact teribil şi anti-românesc. Şi tot Academia Română este vinovată astăzi pentru amorţeala cultural-ştiinţifică a poporului român! Nu intru în detalii de ordin istoric. Nu vreau să spun că Sadoveanu a fost un veleitar şi chiar un ucigaş politic! Vreau să spun, doar că istoria se repetă, iar profesorii de fizică fac astăzi gesturi politice periculoase. La fel ca experimentele de generare a hidrogenului din sodiu metalic şi apă!
În preajma Zilei Naţionale, Klaus Iohannis face aproape o declaraţie de război bine făcută: “Obiectivul nostru strategic, așa cum este reflectat în acest plan pe care l-am aprobat astăzi, este integrarea europeană a Republicii Moldova, adică susținerea orientării clare, ireversibile a Republicii Moldova spre UE și a conectării proeuropene a Chișinăului cu instituții puternice, cu o democrație solidă, proces în care România poate și trebuie să joace rolul principal”, a spus Iohannis, la Palatul Cotroceni, după ședința CSAT de marţi.
Declaraţia este în contradicţie periculoasă cu votul dat de cetăţenii Republicii Moldova şi cu scrisoarea deschisă pe care preşedintele ales al Ţării Soră a adresat-o preşedintelui-frate. În scrisoarea deschisă, Igor Dodon i-a cerut lui Iohannis să nu-i susțină pe unioniștii care promovează unirea Republicii Moldova cu România și, chiar dacă cele două state au o relație foarte bună, fiecare trebuie să rămînă în hotarele sale. “Domnul președinte Iohannis m-a vizat în una din intervențiile sale recente, referindu-se la cum e corect să se procedeze între președinți. E bine că dumnealui deja nu doar ia act de alegerea mea, ci abordează situația mai personal și mai concret. Cu acest prilej, îi amintesc domnului președinte român Iohannis că i-am transmis încă în primăvară o scrisoare deschisă, la care Dumnealui încă nu a răspuns. Îl asigur că în calitatea mea de președinte ales al Republicii Moldova am aceleași preocupări ca și acum jumătate de an cu privire la subiectele din acea scrisoare. Deci, îi readresez domnului Iohannis acel mesaj.
Dar, Iohannis nu e Smart! Nu a fost nici un primar Smart, nu e nici un preşedinte Smart! Aici, Nelu Popa îl bate la tălpi! Sigur, Reşiţa nu va fi niciodată Smart pînă nu-şi opreşte alunecarea spre apele reci ale Tartarului. Fără infrastructură feroviară, rutieră, aeriană, apă, şcoală şi spital, nu poate fi vorba de Silicon Valley, indiferent cît silicon şi-ar implanta susţinătoarele proiectului! E un proiect pe 10 ani! Dar stoparea căderii trebuie făcută ACUM! Timpul nu are răbdare cu Reşiţa. Şi nici măcar cu cei Smart! Şi dezbinaţi la Ziua Unirii!
De Ziua Naţională, parafrazîndu-l tot pe Ion Antonescu, unul dintre marii patrioţi ai acestui neam, chem pe toţi Românii să dăm Patriei tot ce este mai bun în noi. Fiindcă azi, se toarce sub ochii noştri soarta de veacuri a lumii! Noi, România! La mulţi ani!
