Proiectul având marca Reșița: 250 de ani de industrie, care a debutat în prima zi a anului jubileului, avându-i inițiatori pe dr. Ada Cruceanu-Chisăliță și Erwin Josef Țigla, se desfășoară sub patronajul Centrului Universitar din Reșița al UBB, al Bibliotecii Județene „Paul Iorgovici” Caraș-Severin, al Forumului Democratic al Germanilor din jud. Caraș-Severin, al Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților Reșița, al revistei „Reflex: Artă – Cultură – Civilizație”, al Fundației „Metarsis: activități și servicii de cultură urbană și artă contemporană” Reșița și al Filialei Caraș-Severin „Ștefan Naciu” a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, demonstrând încă o dată, că împreună se pot realiza lucruri frumoase… Afișul și logo-ul proiectului au fost concepute și realizate de artistul plastic reșițean Bogdan Piperiu, astăzi trăitor în Tuttlingen / Germania.
Reamintim faptul că publicăm răspunsurile la două întrebări adresate unor personalități legate prin naștere de Reșița. Întrebările sunt următoarele:
- Ce înseamnă pentru Dumneavoastră Reșița la împlinirea a 250 de ani de industrie, sărbătoriți la 3 iulie 2021?
- Ce gânduri trimiteți Reșiței și locuitorilor ei la început de an jubiliar?
Au fost alese 32 de personalități reșițene invitate să răspundă celor două întrebări. Sunt 16 personalități care s-au consacrat înainte de anul 2000 și 16 personalități în formare / consacrate deja în parte după 2000, care demonstrează o continuitate a valorilor și o punere în oglindă a modului în care gândesc ele despre Reșița.
Astăzi vom citi răspunsurile / gândurile inginerului Anton Schulz din Regensburg, și ale sportivei de performanță Carla Troner-Negrea, în prezent stabilită în Norvegia.
Anton Schulz, inginer, activ în domeniul comunitar și sportiv, colecționar, Regensburg / Germania
Ce înseamnă pentru Dumneavoastră Reșița la împlinirea a 250 de ani de industrie, sărbătoriți la 3 iulie 2021?
Pentru mine, Reșița înseamnă locul natal unde m-am născut pe 1.02.1945 (după două săptămâni din momentul deportării tatălui meu în URSS, la Berezovka în Ural). Am crescut și am activat aici până în 1994, de fapt am activat și mai târziu prin exponatele filatelice organizate aici. Cu sprijinul Forumului German am publicat în limba germană istoria poștala a Reșiței, sub titlul „Vom Postmeister zur Schnellpost. Ein Beitrag zur Postgeschichte Reschitzas”, carte apărută în anul 2002 în cadrul Editurii „InterGraf“ din Reșița. Titlul în limba germană a fost dat de jurnalistul Werner Kremm. Doresc de asemenea să amintesc faptul că am urmat școala primară și cea de ucenici, apoi seralul la Reșița, urmând Facultatea de mecanică la Politehnica din Timișoara. După absolvirea acesteia, am lucrat la ICPET – Filiala Reșița, la CCSITEH Reșița și la UCMR unde am fost la urmă șef atelier de proiectare Motoare Diesel Navale. Timp de 14 ani, în perioada 1980 – 1994, am fost președintele Colegiului de oficiali Caraș-Severin pentru concursuri auto și moto internaționale ce s-au desfășurat în Reșița și în țări socialiste unde am fost conducătorul lotului național (RDG – Schleitz, Polonia – Kielce, URSS – Riga). În perioada 16.02.1991 – 19.02.1994 am fost președintele Forumului Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin. Sunt colecționar de vederi vechi și mărci poștale.
Doresc să amintesc că mișcarea sindicală din Reșița a fost în fruntea clasei muncitorești din România. În 1918 sindicatul reșițean cumpără Casa Bähr, situată vis-a-vis de actualul sediu al Vămii, clădire cu restaurant, sală de teatru și reuniuni, având și o scenă. Sub conducerea lui Iosif Mustețiu, Societatea „Casa Muncitorească” înlătură orice urmă de sectarism clubist și începe cu energie să construiască o nouă sală de teatru, cinematograf și adunări publice. (vezi G. Hromadka – „Scurtă cronică a Banatului Montan”). Sala avea 888 locuri, fiind datorată muncitorimii reșițene, care a luptat pentru 8 ore de lucru, 8 ore libere și 8 ore de odihnă. Sala a fost inaugurată în data de 23 februarie 1936, fiind de atunci un loc de întâlnire și un simbol al Reșiței până la incendiul din august 2002.
Alt aspect al declinului UCMR-ului a fost oprirea în 1990 a fabricației motoarelor Diesel navale fabricate aici, funcționabile în întreaga lume. Un contra-argument în acest sens: motoarele navale construite la Reșița mai funcționau în anul 2010 în peste 80 de nave, motoare considerate în 1990 nefiabile, ceea ce demonstrează contrariul… UCMR și șantierele navale au rămas însă fără muncă…
Ce gânduri trimiteți Reșiței și locuitorilor ei la început de an jubiliar?
Doresc Reșiței să se găsească noi locuri de muncă (numărul de locuitori scade / Reșița era în 1948 cea mai mare uzină în România!!!) și trecerea peste actuala epidemie nu numai în România, ci și în Europa…
Carla Troner, multiplu campion înot, antrenor, Mandal / Norvegia
Ce înseamnă pentru Dumneavoastră Reșița la împlinirea a 250 de ani de industrie, sărbătoriți la 3 iulie 2021?
Dragi reșițeni, în primul rând mă bucur că ați făcut apel la mine, aici, în Norvegia, în țara fiordurilor, unde locuiesc cu familia. Răspund cu plăcere și ușoară nostalgie la întrebări, sunt născută la Reșița și am purtat și port cu mândrie tradițiile orașului și ale oamenilor lui harnici.
Am spus întotdeauna, la orice concurs național de natație în țară sau peste hotare, pe atâtea continente, că reprezint Reșița și România și sunt mândră de acest fapt. Vă cer și dumneavoastră să fiți mândri că sunteți români.
La aniversarea celor 250 de ani de industrie la Reșița îmi aduc cu drag aminte, că, în copilărie, tata mă ducea cu el la Uzină. Era maistru principal la laminoare și mă ducea să văd cum se laminează oțetul. Eram tare mândră de el. Îi priveam echipa de laminatori cu câtă măiestrie și artă își făceau datoria în „cetatea de oțel” a României. De la Reșița au plecat specialiști în toată lumea și cu toții au lăsat o parte din inima și tinerețea lor la Reșița. Cei 250 de ani de foc continuu la Reșița au însemnat disciplină a muncii, efort deosebit, prietenie și lucru bine făcut, hărnicie și bunăstare.
Ce gânduri trimiteți Reșiței și locuitorilor ei la început de an jubiliar?
Suntem la început de an și se cuvine ca de aici, din țara fiordurilor, în numele familiei mele să doresc reșițenilor mei dragi, multă sănătate și numai bucurii. Sper să se termine cât mai curând pandemia, să ne putem vedea cu bine și sănătoși, ca să putem sărbători împreună 250 de ani de industrie reșițeană. Vă îmbrățișez cu dor și drag!
